de Dr. Gelu Neamţ
În istoria popoarelor apar uneori momente de cumpănă şi de primejdie. Atunci fatalitatea sau voinţa divină aduc în fruntea acelui popor una sau mai multe personalităţi pentru a-l călăuzi.
La 1848 poporul român din Transilvania s-a aflat în primejdie de moarte; dar tot atunci, s-au afirmat ca salvatori o pleiadă de conducători, în majoritate tineri, între care Avram Iancu a strălucit ca o preţioasă nestemată.
Vrednici conducători au mai fost alături de el şi S. Bărnuţiu, şi I. Buteanu, şi S. Balint şi Al. Papiu Ilarian, şi mulţi, mulţi alţii, dar nici unul dintre ei nu a intrat atât de adânc în conştiinţa poporului român, nici unul nu s-a identificat atât de desăvârşit cu aspiraţiile sale ca tânărul, frumosul şi mândrul prefect ce în scurt timp primi numele acela atât de poetic, cum îl aprecia N. Bălcescu, de CRAI AL MUNŢILOR.
continuare: http://roncea.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu