15 martie 1848 şi românii ardeleni, Mesajul lui 15 martie 1848 pare a fi: ,,lanţuri pentru români!"

Mereu mi-am pus întrebarea ce a însemnat cu adevărat 15 martie 1848 pentru românii din Transilvania, deoarece istoriografia maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la noi în perioada stalinistă au făcut din această zi un mit. În fapt, momentul 15 martie a fost expresia împletirii unor idei liberale cu idei conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult înainte de 1848 şi care atunci au atins apogeul.

Programul revoluţiei ungare elaborat în 15 martie 1848 conţinea 12 puncte, dintre care 11 se regăseau şi în programul revoluţiei românilor din Transilvania, formulat în 15 mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea uniunea Transilvaniei la Ungaria, adică anexarea unui teritoriu care nu făcea parte din Ungaria şi care a şi constituit germenele unui război civil nimicitor. Uniunea forţată avea drept scop să salveze dominaţia etnică a aristocraţiei maghiare din Transilvania care se găsea într-o netă inferioritate numerică faţă de români. De altfel, Kossuth Lajos, conştient de iminenta prăbuşire a feudalismului, prevestea (încă din 16 august 1846) că: ,,Dacă miile de nobili şi-ar pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar reduce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar ocupa locul, nu va mai fi maghiară". Se impunea deci intensificarea deznaţionalizării celorlalte etnii şi concomitent intensificarea naţionalismului maghiar atât în Ungaria, cât şi în Transilvania.

Veştile despre izbucnirea de la 15 martie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 martie, când studenţii maghiari demonstrează cu 12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi sublinia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta. De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde s-au identificat în aşa măsură cu uniunea încât maghiarii şi românii deopotrivă le-au şi numit: ,,simbolul uniunii".

Exaltarea naţionalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgomotoase sub lozinca: ,,uniune sau moarte!". De cele mai multe ori aceste demonstraţii iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc sentimentele naţionale ale românilor şi saşilor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună cocarde maghiare care simbolizau uniunea. În timpul războiului civil, secuii executau pe loc orice persoană care nu purta cocarda simbolică ,,roşu-alb-verde", considerând că respectivul se opunea uniunii.

http://www.informatiahr.go.ro/