Recenta catastrofă ecologică din Ungaria, respectiv scurgerea de reziduuri chimice dintr-un rezervor avariat al unei fabrici de alumină din vestul Ungariei, în urma căreia patru persoane au murit, şase sunt date dispărute şi alte 120 au fost rănite, trebuie luată foarte în serios şi de autorităţile din România. Conform reprezentanţilor Administraţiei Apelor Române, valul de poluare “a intrat ieri în Dunăre, unde s-a înregistrat o creşterea PH-ului de la 9,1 la 9,5. Conform calcu¬le¬lor, timpul de propagare dintre Budapesta şi Baziaş este de 4-5 zile. În urma acţiunilor de decontaminare ale autorităţilor ungare PH-ul râului Marcal a scăzut de la 12-13, cât era anterior deversării la 10. Pentru acest lucru au fost turnate în râu peste 400 de tone de nitrat de calciu şi magneziu pentru a preveni contaminarea Dunării”.
Pe de altă parte, experţii organizaţiei ecologiste World Wildlife Fund (WWF) susţin că pe fondul ploilor abundente din aceste zile, noroiul roşu “se va răspândi mai rapid şi pe suprafeţe mai mari”, iar Directorul programului privind Du¬nă¬rea al WWF, Andreas Beckmann, vede drept “aproape inevitabilă” contaminarea fluviului, deşi autorităţile ungare au anunţat că noroiul este toxic doar când, uscându-se, este dispersat în aer. Dincolo de pericolele imediate, apele alcaline contaminate cu metale grele (arsenic, cadmium, crom, plumb) vor avea efecte pe termen lung, asemenea deversării de cianură de la Mina “Aurul” din Baia Mare, la 30 ianuarie 2000.
În acest context, consider că este imperios necesară crearea unei celule de criză care să monitorizeze situaţia din ţara vecină şi propagarea valului de poluare, dar şi impactul acestuia asupra mediului şi populaţiei din România, dat fiind faptul că substanţa care s-a scurs are proprietăţi caustice şi conţine metale grele care ameninţa flora, fauna, dar şi populaţia. Comisia va trebui să stabilească măsurile care trebuie luate pentru neutralizarea efectelor poluării şi cuantumul despăgubirilor pe care autorităţile din Ungaria vor trebui să le plătească României pentru pagubele produse de scurgerile aşa-numitului noroi roşu din rezervorul de alumină al întreprinderii din oraşul Ajka.
Activitatea acestei comisii se înscrie în reglementările existente la nivelul Uniunii Europene privind poluarea industrială, reglementări care merg, în general, pe principiul «Poluatorul plăteşte». Conform aceloraşi reglementări, evaluarea o fac statele implicate, iar dacă nu se înţeleg pot chema evaluatori independenţi. Sunt convins că, date fiind excelentele relaţii bilaterale dintre România şi Ungaria şi precedentul creat de deversarea de la Baia-Mare din anul 2000, vinovaţii pentru această catastrofă ecologică vor plăti toate pagubele produse mediului sau populaţiei de pe teritoriul naţional al României.
Cu consideraţie,
Horea Uioreanu
Deputat PNL de Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu