De curând, la  nivel european, a avut loc un eveniment ce-ar putea avea consecinţe  dintre cele mai grave pentru liniştea poporului român şi pentru  siguranţa României: promovarea, pe locul deţinut anterior de  euro-deputatul maghiar Pál Schmitt, devenit între timp preşedintele  Parlamentului de la Budapesta, dominat de forţele extremiste,  neofasciste şi antiromâneşti, a unui alt personaj, cunoscut pentru  ostilitatea lui perpetuă faţă de ţara al cărei cetăţean este şi pe care  ar trebui să o reprezinte în forumul european, în calitate de  parlamentar, respectiv pastorul László Tőkés.
 Se pare că, de la cel mai înalt nivel european, s-a dorit să se dea  un semnal clar de susţinere a demersurilor iredentist-revanşarde ale  cercurilor politice minoritare, reprezentate de pastorul Tőkés. Regretăm  faptul că autorităţile române, preşedintele, primul ministrul sau, cel  puţin, ministrul de externe, au rămas, ca întotdeauna, complet  indiferenţi faţă de această nepermisă escaladare şi susţinere politică a  unor forţe care, cu siguranţă, pot contribui la înrăutăţirea climatului  interetnic între locuitorii României, având în vedere preocuparea  constantă a pastorului Tőkés şi a forţelor pe care acesta le reprezintă  pentru destabilizarea şi destructurarea statului naţional român, în  vederea creării de eventuale enclave de tip Kosovo pe teritoriul  Transilvaniei româneşti. Personal, îmi exprim sincer îngrijorarea faţă  de această promovare a pastorului Tőkés într-o funcţie ce îl va încuraja  şi stimula ca, în viitorul apropiat, să-şi intensifice eforturile, nu  pentru o firească susţinere a cauzei poporului român, pe care ar trebui  să o reprezinte în forul Parlamentului European, ci pentru a crea noi  diversiuni la nivelul Transilvaniei, pentru ca, apoi, să poată susţină  zgomotos în toată Europa, şi nu numai, că minoritatea maghiară şi, mai  ales, cercul iredentist-revanşard, pe care-l reprezintă, nu-şi pot face  jocurile şi nu pot contribui la refacerea Ungariei Mari, obiectiv  urmărit cu obstinaţie, după Trianon cu fanatism şi de noile autorităţi  instalate la Budapesta în urma recentului scrutin. Că exact acest lucru  s-a urmărit, şi nu altceva, o demonstrează şi faptul că partea ungară,  care deţinuse, până la demisia lui Schmitt, funcţia de vicepreşedinte  şi, teoretic, era pe deplin îndreptăţită să solicite şi să obţină  încredinţarea acestei funcţii altui reprezentant euro-parlamentar al  Ungariei.
 În opinia noastră, delegaţia ungară a acceptat acest sacrificiu  pentru că, la rândul ei, să încurajeze pe viitor toate forţele  extremiste şi revanşarde din rândurile minorităţii maghiare din  Transilvania, a cărei activitate iredentist revanşardă o finanţează cu  zeci de miliarde de forinţi anual, fiind pe deplin convinşi că nici  pastorul Tőkés nu ar putea să renunţe o clipă măcar la atitudinea  anti-românească arhicunoscută şi, pe viitor, să acţioneze, aşa cum ar fi  moral şi firesc, în interesul ţării pe care, doar teoretic, o  reprezintă în Parlamentul vest-european.
 Iată de ce, considerăm că a venit momentul ca autorităţile române, şi  am în vedere aici, deopotrivă, Administraţia Prezidenţială, Parlamentul  şi Guvernul şi, în mod deosebit, Ministerul de Externe, să ia măsuri  imediate: politice, administrative şi diplomatice, astfel încât să fie  contracarate acţiunile subversive pe care ar fi tentaţi să le aibă în  vedere noul vicepreşedinte al Parlamentului European, subminând constant  şansele ţării de a-şi menţine siguranţa, unitatea teritorială, dar şi  liniştea şi siguranţa tuturor cetăţenilor ei. În acest sens, doresc să  solicit, în mod expres, autorităţilor române să dea publicităţii  integral dosarul „Revoluţiei” de la 1989, dând posibilitatea românilor  să cunoască adevărul despre rolul, fast sau nefast, pe care pastorul  Tőkés l-a jucat în organizarea şi desfăşurarea evenimentelor de acum  peste douăzeci de ani. În felul acesta, se va demonstra că, în  realitate, nici atunci pastorul Tőkés n-a urmărit obiective în interesul  românilor ci materializarea unor interese externe, care vizau cu totul  alte obiective decât cele pe care se bate atât de mult moneda în  prezent. Cred că, noi, românii, avem dreptul să cunoaştem adevărul şi în  legătură cu implicarea pastorului Tőkés la aceste evenimente, dar şi a  altor personaje ce s-au remarcat, după 1990, mai ales prin acţiunile  ostile cauzei românilor, în care s-au lăsat atrase sau pe care le-au  susţinut pe plan intern şi extern.
 Pe de altă parte, dezavuez, personal, modul lipsit de orice logică,  prin care autorităţile europene se asociază pe faţă la susţinerea unor  demersuri, care pot compromite politica europeană şi interesele  comunităţii europene într-o zonă de tensiuni, aşa cum este cea în care  este situată ţara noastră, dar şi crea precedente ce ar putea arunca în  aer liniştea continentului.
 Ca parlamentar român, inclusiv ca membru al Comisiei mixte România  –U.E., am militat, prin toate mijloacele şi cu toată convingerea, pentru  integrarea României în structurile Uniunii Europene şi ale NATO.  Constat astăzi că demersurile mele oneste şi dezinteresate riscă să  aducă, pe termen mediu şi lung, doar mari deservicii şi suferinţe ţării  mele şi chiar să compromită, pe viitor, interesele Uniunii Europene în  ansamblul ei, periclitându-i în mod serios şansele de supravieţuire .
 Dacă vreodată, voi mai reveni în politica activă a României, îmi  propun să acţionez pentru ieşirea ţării noastre dintr-o structură  politică duplicitară şi perfidă, angajată pe faţă în susţinerea unor  cercuri iredentiste şi revanşarde, ce riscă să arunce în aer siguranţa  şi liniştea continentului european. Cu alte cuvinte, noi milităm cu  hotărâre pentru găsirea unei cu totul altei soluţii şi a unor alianţe,  care să nu fie nocive ţării şi poporului meu, aşa cum riscă să devină  cea la care este parte în acest moment.
 Dr. Dan BRUDAŞCU
Sursa: http://www.napocanews.ro/2010/06/u-e-si-incurajarea-iredentismului-unguresc.html