Academia Catavencu: Dare de seamă despre maghiarizarea culturii române

Preambul: limba maghiară cîştigă terenul pierdut în Bazinul Carpatic. Ea se întoarce la locul faptei călare pe o iapă iute, purtînd o fleică cu miros de lalea alterată sub şa. Maghiarismul lucrează la două capete: la Budapesta se discută despre Trianon în termenii canonizării unui sfînt, iar la Bucureşti, în cancelarii, se lucrează la proiectul desemnării maghiarei drept cea de a doua limbă naţională a poporului român.

Pe 2010, bugetul Culturii este de 677 de milioane de lei

Salariile înghit 64% din sumă. Ministerul are 140 de posturi, dintre care 77 de consilieri plus experţi, angajaţi în condiţii obscure. În afară de aceştia, ministrul Kelemen Hunor posedă o adevărată curte medievală formată din opt consilieri personali: Porcsalmi Bálint Márton, director de cabinet, Bartha Réka Emese, Biró Enikö Katalin, Demeter András István, Radu Enache, Csilla Hegedüs, Markó Magdolna şi Nagy Emese. Adică, scuzaţi, şapte maghiari la un român. În aceste condiţii, nu vă supăraţi, maghiara a devenit limba oficială a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN), formînd un baraj de comunicare între cabinetul ministrului şi celelalte compartimente de resort ale ministerului. Cabinetul comunică prioritar cu UDMR şi ia decizii în favoarea obiectivelor din Transilvania, din aria culturii maghiare, aşa cum se va vedea mai la vale.


Majoritatea numelor consilierilor de etnie română din minister sînt complet necunoscute, ceea ce presupune că gradul de mediocritate al funcţionarului român, complet dezinteresat de problemele culturii, a început să fie preferat şi cultivat de administraţia Kelemen, în contrapartidă cu interesul crescut al funcţionarului de etnie maghiară pentru partea de cultură pe care o reprezintă acesta. Pe Bálint Márton Porcsalmi, şeful de cabinet al lui Kelemen, care i-a făcut campanie la prezidenţiale, ministrul l-a primit moştenire de la colegul său Nagy Zsolt. Conform datelor oficiale, Simona Steliana Tănăsescu prestează la două capete, întrucît lucrează şi la cabinetul viceprim-ministrului Markó Béla. Doamna Tănăsescu a negat că ar activa în ambele locaţii, deşi figurează atît pe site-ul Secretariatului de Stat al Guvernului (SSG), cît şi pe cel al MCPN. „Cum credeţi că aş putea să fac aşa ceva?“ Pe site-ul SSG figurează cu declaraţia de avere şi interese din data de 12 ianuarie a.c., iar pe cel al MCPN cu declaraţii din 14 aprilie 2009. „La SSG monitorizez problemele de cultură şi ţin legătura cu Ministerul Culturii, probabil de aceea am rămas în baza lor de date“, a adăugat dna Tănăsescu.


Csilla Hegedüs cheltuieşte circa 60 de milioane de lei pe lună pe avioane, făcînd naveta Cluj-Bucureşti şi retur. Funcţia ei de consilier personal al ministrului nu este clară, de vreme ce este directorul executiv al Fundaţiei „Transylvania Trust“, al cărei obiectiv prioritar rămîne reabilitarea Castelului Banffy din Bonţida. Suporterul fundaţiei este Prinţul Charles de Wales şi a atras peste două milioane de euro din sponsorizări. Deşi castelul şi domeniul au fost concesionate Prinţului Charles pe o perioadă de 49 de ani de către Primăria Bonţida, MCPN rămîne unul dintre sponsorii reabilitării şi conservării obiectivului. Conform adresei 932 din 4 martie 2010, vicepreşedintele CJ Cluj, Fekete Emöke, a solicitat introducerea castelului pe lista de priorităţi a judeţului Cluj, în Programul Naţional de Restaurare (PNR) 2010, la secţiunea „Servicii proiectare“. La aceeaşi secţiune figurează Castelul Wass-Banffy din Gilău şi bisericile reformate din Domoşu, Mănăstireni şi Văleni. La secţiunea „Execuţie lucrări“ s-a făcut o solicitare prin aceeaşi adresă pentru Palatul Banffy din Cluj-Napoca şi bisericile reformate din Băgara şi Panticeu.

Integral in Academia Catavencu