 Foto: stratfor.com |
George Friedman întreprinde un voiaj de durată pe care el îl defineşte drept „călătorie geopolitică”. După o vizită efectuată în Republica Moldova, directorul STRATFOR a dedicat un capitol întreg țării noastre.
„Moldova este o ţară care are nevoie de explicaţii, de fapt două explicaţii. În primul rând, ce fel de țară este Moldova. În al doilea rând, de ce cuiva i-ar păsa de această țară.” Astfel începe George Friedman capitolul despre Republica Moldova.
Potrivit lui după destrămarea Uniunii Sovietice, Belarusul a devenit țara tampon între Rusia şi Câmpia de Nord Europeană, iar Ucraina între Rusia şi Munţii Carpaţi. Rusia se simte mai protejată atâta timp cât Ucraina nu este controlată de o putere ostilă.
„Ceea ce este Ucraina pentru Rusia, Republica Moldova este pentru Ucraina. Moldova este un satelit, or în cazul în care acest satelit iese de sub control, ar fi dificil de apărat Ucraina, iar în cazul în care Ucraina nu ar putea fi apărată, Rusia ar rămâne neprotejată,” conchide analistul de la STRATFOR.
În prezent, Moldova devine un teritoriu de importanţă emergentă, cu toate că acest proces decurge foarte lent. Deoarece Moldova a devenit o țară semnificativă aici are loc o ciocnire a marilor puteri mondiale.
Moldova este un loc unde oamenii trăiesc, prinși între patrimoniul lor românesc şi trecutul lor sovietic. „Este greşit să credem că Republica Moldova este pur şi simplu, o parte din România luată de sovietici. După șaptezeci de ani de la despărțirea de România, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o națiune. Este cazul când Geopolitica şi realitatea socială se ciocnesc cap în cap,” scrie Friedman.
Sovieticii au brutalizat Moldova. Stalin era conștient că moldovenii vor dori unirea cu România. Și cu toate că România a fost un satelit sovietic, Stalin nu a dorit să dea nici o șansă. Soluția lui a fost deportarea populației române, aducerea populației ruse, foametea și teroarea cu unicul scop să distrugă spiritul moldovenilor.
Diferența între Europa de est și fostele republici sovietice este că primele considerau perioada sovietică un coșmar, iar cele din urmă și în prezent au o nostalgie pentru acele timpuri. PCRM ca succesorul al PCUS a continuat să guverneze Moldova până în 2009, cu toate că acest partid nu este unul comunist din punct de vedere ideologic și nici nu are vre-o ideologie.
George Friedman a observat că, în Republica Moldova, societatea este foarte divizată. În timp ce există cei care doresc unirea cu România, acest grup este departe de a fi unul dominant. Lupta reală se dă între cei care vor să revină la comunism şi cei care sprijină o țară independentă orientată spre Uniunea Europeană şi NATO. Partidele pro-occidentale au un handicap de a fi împărţiți în mai multe partide diferite, dominate mai mult de lideri decât de ideologii.
Or, acest lucru înseamnă că guvernul creat, după evenimentele din 2009, este o coaliţie extrem de fragmentată și respectiv fragilă din cauza intereselor şi ambiţiilor politice.
Friedman constată că nu există un consens cu privire la definirea națiunii moldovenești. „Există națiuni care nu au state. Moldova este un stat căruia îi lipsește o națiune,” spune el.
Pentru România aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a însemnat consolidarea naţiunii, devenind astfel o ţară europeană protejată de toți care le-ar putea ameninţa. „Dacă a fi european este un obiectiv în România, acesta este aprig disputat în Republica Moldova, deşi ceea ce doresc comuniştii în realitate, în afară de putere, este greu de spus,” constată Friedman.
Scopul partidelor pro-occidentale de a adera la Uniunea Europeană şi NATO se ciocnesc de relațiile puternice ale Partidului Comuniștilor cu rușii. Chiar și unele dintre partide pro-occidentale, sensibile la această problemă, încearcă să inițieze legături cu Moscova direct sau indirect. Alegând opţiunea spre Vest, ei încearcă să-și stăpânească sentimentele pro-ruse. Dar să rupi acest cerc vicios nu este uşor, astfel dezbinarea socială persistă. În acest sens, ţara rămâne în impas, consideră analistul de la STRATFOR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu