De la "pietrele cele mai sigure la edificiul Romaniei Mari” la autonomia teritoriala pe criterii etnice!

Sedinta din 19 februarie 1920 a Adunarii Deputatilor a fost condusa de istoricul Nicolae Iorga. Presedinte fiind al Adunarii Deputatilor (Camera Deputatilor de azi), savantul i-a dat cuvantul deputatului I. Fay, sa se adreseze Adunarii, in numele secuilor din Transilvania, in primul Parlament al Romaniei Mari de dupa 1 Decembrie 1918, cu formularea succinta: "Domnul dr. I. Fay”. Redam, integral, cuvantul acestuia, asa cum apare el in "Dezbaterile Adunarii Deputatilor pe perioada 1919-1920”, pagina 594: "Dl dr. I. Fay: Dlor, inainte de toate, va rog sa iertati greselile cuvantarii mele, deoarece eu romaneste numai de cateva luni vorbesc. Anume vreau sa vorbesc ceva despre poporul secuilor. Vreau sa atrag atentia asupra acestui popor de omenie si sarguincios. Avand nadejde ca interesele sale vitale vor fi ocrotite in marginile noului stat, secuii au primit cu liniste si cu incredere unirea cu Romania. (Aplauze prelungite.) Cum ca asa este, aceasta o dovedeste scurt faptul ca parlamentarii maghiari din intaiul Parlament al Romaniei Mari au iesit aproape fara exceptie din sanul acestui popor. Nu tagaduiesc ca au fost, si poate sunt, si din aceia care, accentuand lozinci de agitare, au voit sa tulbure linistea inteleapta a secuimii, prin lipsa de constiinta si cu usurinta. Dar, dlor deputati, acestia nu au nicio insemnatate serioasa.

Continuare: http://www.cuvantul-liber.ro/editorial.asp