Sâmbătă, 12 septembrie 2010, oraşul Csikszereda, tradus în româneşte Miercurea-Ciuc, a trăit un moment istoric: husarii unguri l-au eliberat de sub ocupaţia românească! Astfel că Horthy Miklos şi-a făcut intrarea triumfală în oraşul eliberat! Urmează să se întâmple aşa cu tot Ardealul, care, după spusele unui ,,eliberator",
,,it a Érdely, nem volt soha Romania, it volt csak Magyarorszag!" (Aici, în Ardeal, nu a fost niciodată România, aici a fost doar Ungaria!). Cred că, ţinând seama de ce se întâmplă în ultimul timp mai ales în secuime, nici nu a greşit prea mult. Iar dacă încă nu tot Ardealul a fost scos practic
,,de sub ocupaţia românească!", cele două judeţe ,,secuieşti" au fost scoase demult de sub autoritatea statului român. A spus-o clar şi Raduly Robert:
,,Vă zic că Ţinutul Secuiesc a fost, este şi va fi"! Iar acesta se bazează pe ,,autoguvernarea secuiască", cu structuri politico-administrative active - scaunele secuieşti, reînfiinţate şi reactivate. Oare să nu ştie Guvernul României că aici, în secuime, există o altă împărţire teritorial-administrativă decât cea prevăzută de Constituţia României? Sigur că ştie, dar se face că... nu vede! Şi apoi ar putea fi altfel din moment ce România este guvernată de udemerişti?!
Aşadar, ceea ce s-a petrecut sâmbătă, 12 septembrie, la Miercurea-Ciuc, nu este ceva întâmplător. Ideea organizării unei astfel de manifestări antistatale şi antiromâneşti ar fi putut veni chiar de acolo, de sus. În al doilea rând, presa de limbă maghiară vorbeşte de mult despre ,,hoardele năvălitoare ale valahilor, cea mai ticăloasă naţiune de pe suprafaţa pământului", care a cotropit pământul unguresc al Ardealului. Kolumban Gabor, ziarist din Sfântu-Gheorghe, scria negru pe alb: ,,Suntem sugrumaţi de 86 de ani, uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere (...) Aici, pe Pământul secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj să-i cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară (...) Să ne intre bine în cap că puterea română de ocupaţie, asupritorii noştri îşi clădesc planurile de nimicire ale maghiarilor...".
Iată deci ce fel de idei revanşarde şi extremiste sunt vehiculate de unii gazetari de etnie maghiară. Aceştia îşi permit să le vehiculeze, ştiind că nu li se poate întâmpla absolut nimic, fiindcă au spatele acoperit, cum se spune.
Oricum, ceea ce am văzut sâmbătă seara pe micul ecran m-a înspăimântat, pur şi simplu. Pentru că ,,întâmplarea" petrecută la Miercurea-Ciuc m-a făcut să retrăiesc momentele de groază pe care le-am trăit în urmă cu 70 de ani. Atunci, tot pe la un început de septembrie, când o toamnă frumoasă şi paşnică se părea că se aşterne peste pământul Ardealului, un strigăt deznădăjduit şi înfricoşător a străbătut satul, care a trecut ca pumnal prin inimile locuitorilor săi.
- Vin ungurii! Strigătul s-a amplificat de la un capăt la altul al satului, ca un semnal de alarmă răbufnit înaintea unui mare pericol. Sătenii au rămas un moment uluiţi, nevenindu-le să creadă. Apoi, ca la un semnal, s-au adunat cu toţii în mijlocul satului, lăsând lucrul în plata Domnului. Toţi aveau feţele îngrozite de vestea căzută ca un trăsnet peste ei. Unora nu le venea să creadă, spunând că e doar un zvon.
- Oameni buni! Este adevărat, nu e nici o îndoială, s-a anunţat la radio, i-a lămurit părintele Romulus Todea, sosit în mijlocul lor. Aşa e. Arealul de nord, în care se găseşte şi satul nostru, a fost cedat Ungariei! Aşa au hotărât, la Viena, Hitler şi Musolini. Ne-au vândut ungurilor!
Bărbaţii au rămas cu gurile căscate, iar femeile au început a boci încet, ca după mort, ştergându-şi ochii cu câte un colţ de năframă. Noi, copiii, am început să plângem fără să ştim prea bine de ce. Vedeam însă feţele oamenilor îngrozite şi eram convinşi că un mare pericol vine peste noi. De unguri nu auzisem niciodată până atunci. Oare ce or fi fiind ungurii aceia dacă oamenilor le este aşa de frică?, ne întrebam. Eu, cel puţin, mi închipuiam că trebuie să fie nişte fiinţe urâte şi uriaşe, având un singur ochi în frunte, ca cei despre care îmi povestise tata bătrân că au trăit cândva, demult, pe Cetate, dealul împădurit ce străjuia satul dinspre nord.
După un timp, oamenii s-au întors pe la casele lor, munciţi de gânduri negre. Nu aveau ce să facă decât să aştepte să vadă ce se va întâmpla. Şi au văzut repede, chiar a doua zi, când s-au pomenit că satul s-a umplut de musafiri nepoftiţi. Erau românii din satele din jur: Brâncoveneşti, Vălenii de Mureş şi Suseni, sate cu populaţie mixtă. Oamenii şi-au părăsit casele căutându-şi adăpost la Săcal, deoarece consătenii lor unguri, de când s-a anunţat marea veste, anume că Arealul de nord a fost cedat Ungariei, umblau beţi, cântând cântece patriotice ungureşti, cu conţinut naţionalist-şovin, le-au spart ferestre şi acoperişurile caselor cu pietre, bătându-i cu sălbăticie pe cei pe care i-au prins, ameninţându-i că dacă nu părăsesc imediat satul îi vor spânzura de stâlpii de la porţi.
Acesta a fost doar începutul. Au urmat, peste puţină vreme, evenimentele sângeroase de la Săpânţa, Borşa, Almaşul Mare, Medieşul Aurit, Hida, Trăznea, Ip, Mureşenii de Câmpie, Şimleul Silvaniei etc. etc. Doar în primele luni de ocupaţie, aproape o mie de români au fost asasinaţi, cu bestialitate, de către ocupanţi. Şi acestea nu s-au oprit, încât Arealul de nord s-a transformat într-o Golgotă însângerată, unde vântul sufla leşurile celor spânzuraţi, unde cadavrele martirilor asasinaţi cu sălbăticie vesteau că s-a dezlănţuit instinctul bestial, barbarismul. Cele scrise de descreieratul de Ducso Csaba în broşura ,,Nincs Kegyelem" (Nu există îndurare) începeau să se adeverească!
Iată de ce cele petrecute sâmbătă, 12 septembrie a.c., la Miercurea-Ciuc, mi-au răscolit amintiri dureroase. Scenele pe care le priveam făceau parcă parte dintr-un fel de teatru al absurdului. Se spune că ele au fost puse la cale de nişte tineri fără minte şi fără ruşine, care nici măcar nu ştiu ce a fost ,,Ungaria milenară", pe care o visează născându-se din nou în centrul Europei. Oare chiar aşa să fi fost? Oare chiar în spatele lor nu s-a aflat nimeni dintre cei ce urmăresc ,,a slăbi tot ce e românesc, a alimenta nemulţumirile, discordia dinăuntru, ponegririle din afară (...) Aceasta este datoria noastră pe teritoriul românesc". Faptul că manifestarea iredentistă, vizibil îndreptată împotriva integrităţii teritoriale a României, a fost autorizată de primarul municipiului Miercurea-Ciuc, Raduly Robert, este o dovadă clară asupra implicării autorităţii locale în pregătirea şi desfăşurarea ei.
Raduly Robert nu este la prima ispravă de acest fel. Manifestările sale şovine, iredentiste şi revizioniste sunt de mult cunoscute, încă de când era parlamentar. Acum însă şi-a dat de tot arama pe faţă. Şi-a spus sincer adevăratele sentimente pe care le nutreşte faţă de România şi faţă de români, aprobând tacit cele spuse de Szocs Csongor, preşedintele Mişcării celor 64 de Comitate, organizatorul acţiunii: ,,ţelul nostru este ca Ardealul să se unească cu Ungaria!". Primarul a reluat apoi vechea lozincă a drepturilor promise ungurilor la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, şi care nu li s-au dat. Ar fi cazul - şi l-am mai rugat pe Raduly Robert acest lucru! - să spună odată concret ce anume li s-a promis şi ce nu li s-a dat? Poate o fi ştiind dumnealui ceva mai mult decât ştim noi, din ceea ce s-a spus şi s-a scris atunci. Poate o fi existând vreo înţelegere secretă, pe care o ştie numai Raduly Robert. Că prea se încrâncenează de această lozincă, devenită un fel de laitmotiv al cuvântărilor sale. După cum nu puteau lipsi nici afirmaţiile privitoare la autonomia Ţinutului Secuiesc: ,,Azi nu noi tremurăm, nu nouă ne este frică dacă se pronunţă cuvântul Ţinutul Secuiesc..."!
Nici nouă nu ne este, domnule Raduly! Nu are de ce să ne fie. Aş spune, mai degrabă, că ar trebui totuşi să-ţi fie frică dumitale şi celor care îţi ţin isonul! Nu sunteţi chiar atât de mulţi precum vă credeţi. Nu uita că între Miercurea-Ciuc şi Budapesta trăiesc, numai în Ardeal, peste cinci milioane de români şi numai un milion de unguri! Că românii ardeleni reprezintă 89,48 la sută din populaţia Ardealului, în timp ce ungurii doar 19,60 la sută... Nu te-ai întrebat niciodată cam ce aţi face cu ei dacă vreodată dorinţa de a stăpâni din nou Ardealul s-ar şi realiza? Cred că aţi retipări urgent broşura ,,Nincs Kegyelem" şi aţi pune în aplicare barbarismele gândite de mintea imbecilă a lui Ducso Csaba. Spre nenorocirea dumitale, acest lucru nu mai este posibil, domnule primar, fiindcă istoria nu face paşi înapoi, iar asemenea visuri populate de fantomele trecutului nu au nimic de a face cu realitatea europeană a mileniului trei.
Ilie ŞANDR
sursa: http://www.informatiahr.go.ro/articole.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu