Editorial de Lazăr Lădariu
Aşadar, preşedintele României, Traian Băsescu, n-a mai fost, în acest  an 2011, prezent la cea de-a XXII-a ediţie a Universităţii de Vară de  la Băile-Tuşnad (Tusvanyos, după botezul autonomist de azi). Cum, oare,  ar putea fi interpretată această absenţă prezidenţială? Să nu fi fost el  invitat de vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, pe  care şeful statului l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie – „Steaua  României în grad de Cavaler”, pentru „meritele” acestui fost episcop de  Piatra Craiului (acum rămas şi fără soţie, care a divorţat, sătulă de  aventurile lui amoroase şi de comportamentul lui tiranic) de a arunca,  de fiecare dată, din belşug, cu noroi pe ţara în care s-a născut, a  cărei pâine a mâncat-o, mocicolind un întreg popor blând şi tolerant?  Pentru că asta o face el, cel înainte de 1989 cu servicii făcute şi  fostei Securităţi, din 1990 încoace. N-am crede, oricum am lua  lucrurile, mai ales că UDMR se află la guvernare, cu pâinea şi cuţitul  Puterii ameţitoare, să nu i se fi trimis invitaţia de care se bucura  Traian Băsescu în ultimii ani. Se vorbeşte că „marele absent” „se  păstrează pentru vizita oficială de la Budapesta”. Deci, chestiune de  agendă!
Totuşi… Nu cumva Traian Băsescu şi-a dat seama de gafa aceea, enormă, cu  consecinţe umilitoare, de anul trecut, când, aşezat precum Hristos  între tâlhari, avându-i, în stânga, pe Tokes Laszlo şi, în dreapta, pe  Viktor Orban – actualul premier ungar, asculta umilit, cu căştile la  urechi, traducerea din limba maghiară a elucubraţiilor unui cetăţean  român de etnie maghiară care refuza, pur şi simplu, să vorbească limba  oficială a statului – româna? Un adevărat român, darămite un şef de  stat, şi-ar fi dezbrăcat, urgent, laibărul ăla secuiesc, i l-ar fi  aruncat în cap insului nesimţit şi ar fi plecat. Aşa trebuia să facă. El  n-a făcut- o. Păcat! Absenţa domniei sale s-ar putea să aibă şi altă  explicaţie: n-a dorit să-i mai supere pe autonomişti. În 2009, la ediţia  a XX-a a Universităţii de Vară de la Tuşnad, le-a aruncat în capul  demolatorilor, care mereu dau cu târnăcopul la temelia statului  naţional, unitar român, articolul 1 din Constituţie, Legea fundamentală a  ţării: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi  indivizibil”. O Românie „a cărei suveranitate nu poate fi afectată” – a  completat el. A fost huiduit şi fluierat copios. Atunci, arătându-le  obrazul, printre fluierăturile celor fără cei şapte ani de acasă,  atacatorilor la statalitatea României, le spunea: „Aceeaşi autonomie la  Odorheiu-Secuiesc, precum şi la Tulcea!”. Să-şi fi uitat, oare, şeful  Statului Român, replicile? N-am crede!
Supărat-foc pentru că, de data aceasta, n-a mai avut prilejul să-l  întâmpine pe şeful statului cu pancarta: „Paşaportul, domnule  preşedinte!”, considerându-l pe Traian Băsescu, preşedintele României,  un străin în ţara pe care o conduce, neghiobul de Csibi Barna, care- i  cerea paşaportul în aşa-zisul ţinut secuiesc, cel care-şi permitea, în  martie, obrăznicia, de neiertat, să-l „spânzure” pe eroul naţional Avram  Iancu, simbol al luptei pentru drepturile noastre la 1848-1849, a  lansat, din nou, un răget autonomist, scriind pe o altă pancartă:  „Ţinutul Secuiesc nu-i România!”.
Continuarea la Ziaristi Online

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu