Despre stat, ca formă de organizare socială, se poate discuta oricând,
din perspectivă filozofică, istorică, geopolitică şamd. Despre stat se
poate discuta şi în România, şi în Ucraina, şi în Tanzania, spre
exemplu. Evident, contextul specific fiecărui stat face ca abordarea să
fie diferită. Rețeta dreptului international include ca ingrediente
populația, teritoriul, organizarea politică şi recunoașterea
internațională (practic, recunoașterea suveranității).
Primele trei sunt intrinseci. Dintre acestea, factorul uman – populația
(societatea) – este implicit, în absenţa acesteia lipsește însuși
obiectul organizării. În epoca modernă, dinamica populaţiei este relativ
lentă: nu apar populaţii noi şi cele existente nu dispar într-un ritm
perceptibil. Fenomenul migrației popoarelor a încetat demult, iar cazuri
extreme, precum cel al Paraguayului, cărui populație a fost în pragul
exterminării în anii 1870, ca urmare a războiului Triplei Alianţe, sunt
astăzi evitate. Pe termen lung însă, pot apărea variații semnificative
în ceea ce privește totalul populației şi, mai ales, schimbarea
proporțiilor etniilor ce compun populația, iar aceste schimbări, la
rândul lor, pot duce la redesenarea teritoriului statelor. Ingredientul
etnic se coace de multe ori la temperaturi diferite, însă important e să
nu se ardă. Dar, până acolo, cel mai important, este că populația
desfășoară activitățile economice care susțin statul.
Teritoriul este indisolubil legat de populație, este “suportul”
acesteia. După ce ultimii mari migratori s-au hotărât cam pe unde le e
locul şi după ce “lumile noi” au fost colonizate, teritoriul este
definit, în general, de populaţia care îl locuieşte. Chiar dacă există
zone nelocuite – deşertice sau, mai nou, radioactive – acestea sunt în
general contigue teritoriului locuit. Fiind, după cum spuneam,
“suportul” populaţiei, teritoriul poate suferi modificări în funcţie de
aceasta, înţelegând nu neapărat populaţia în ansamblul ei, cât factorii
ei de decizie. Ca să “dinamizezi” teritoriul, nu trebuie neapărat să
duci războaie de cucerire; ar fi suficient sa construieşti autostrăzi
sau să dărâmi munţi. Sau, de ce nu, să modifici albia cursului de apă pe
care e stabilită graniţa.
Elementul de organizare politică este, de asemenea, legat de factorul
uman, regăsindu-se inclusiv în cazul popoarelor migratoare. De fapt,
acestea au avut deseori o puternică organizare politică de natură
militară, care a dus la cucerirea viitoarelor “gazde” sau, după
sedentarizare, a vecinilor. Prin organizarea politică, populaţia îşi
manifestă suveranitatea asupra teritoriului său. Dar, ce este cel mai
important, organizarea politică este cea care configurează vectorul
dezvoltării populaţiei. Şi a teritoriului.
Până când progresul tehnico-ştiinţific a reuşit să ne apropie în
procesul denumit generic “globalizare”, cele trei elemente intrinseci
erau suficiente pentru a putea vorbi despre stat. În ultimele secole
însă, este nevoie de recunoaşterea internaţională, în cadrul relaţiilor
internaţionale, element extrinsec statului. Degeaba se proclamă ca stat
populaţia ce ocupă teritoriul X, în frunte cu shamanul sau consiliul
local, dacă nu-l recunoaște măcar Tanzania, pentru a intra în relații
diplomatice. Sau, şi mai bine, ar trebui să-l recunoască un stat capabil
să-i ofere protecţie, în caz de nevoie. Desigur, nu se confundă
organizarea locală sau autonomă cu suveranitatea. Teriroriul X poate
avea autonomie, dar nu suveranitate, în caz contrar se încalcă însăşi
suveranitatea statului din care face parte X. Iar suveranitatea statului
este deja recunoscută internaţional. Contraargumentul ar fi că
xuleştenii ar trebui sa beneficieze de principiul autodeterminării, în
anumite situaţii – a se vedea, spre exemplu, cazul Sudanului de Sud. Dar
acolo s-a desfăşurat un război. Ar putea avea xuleştenii voinţa şi
puterea să poarte un război? Dar statul “protector”? De observat că
astăzi războiul se poate purta şi cu robinetul de petrol sau gaze, nu
numai cu tancul. Şi, la o adică, dacă nu ai cui să vinzi petrolul, ai
putea să-l foloseşti pentru tanc.
Eduard Diaconeasa
Sursa:
http://www.condei.ro/ingrediente-de-stat/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu