Modificarea art. 147 (1) CP sau ce înseamnă să fii funcţionar în slujba publicului?!

Prin utilizarea unei logici strâmbe și a unora din textele de lege (cele avantajoase) s-a încercat să se acrediteze ideea cum că demnitarii nu sunt funcționari publici… nimic mai FALS!

Să luminăm puțin lucrurile plecând de la o logică simplă și construind o clasificare de bun simț a funcțiilor publice (clasificare care utilizează și diversele texte de lege incidente, deși ele sunt în unele cazuri necorelate unele cu altele).

Așadar, cu ce se ocupă angajații instituțiilor publice, dar și aleșii locali, naționali, demnitarii în general? Păi foarte simplu: funcționează pentru public, în slujba publicului! Îndeplinesc o funcție publică! și, mai pe scurt, așa cum corect zice Codul Penal, sunt funcționari publici!

Cităm aici și definiția din art. 147 (1) CP pentru a o avea în minte ca fiind un reper. Credeți-mă, este bună, indiferent ce spune oricine!

„Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145” (autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public).

Să facem și clasificarea funcționarilor publici (în baza logicii și CP care îi definește bine ca universalitate a subiecților):

I. funcționari publici apolitici / profesioniști:
I.1. funcționari publici statutari (conform Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legii nr. 360 / 2002 privind Statutul poliţistului etc.). Acești funcționari publici NU au contract de muncă, sunt numiți prin decizie și au în relație cu instituția un raport de serviciu;
I.2. funcționari publici contractuali (sunt angajați conform Codului Muncii și altor legi derivate), au contract de muncă (exact ca în privat) și nu au în relație cu instituția un raport de serviciu, ci un raport contractual, o relație de muncă;

II. funcționari publici politici / demnitarii și cabinetele lor:
II.1. demnitarii aleși sau numiți pe diverse paliere: parlamentari, administrație publică centrală, aleși locali;
II.2. personalul numit la cabinetul demnitarului / consilieri personali.

În spațiul public se exprimă mulți necunoscători ai subiectului sau mulți care dezinformează intenționat. Este bine să cernem informația…

Continuare: blog CatalinCornea.ro

Preşedintele apolitic al României participă la Summitul Partidului Popular European… deplasarea este plătită din bugetul personal al familiei prezidențiale :)

Preşedintele apolitic al României participă la Summitul Partidului Popular European… deplasarea este plătită din bugetul personal al familiei prezidențiale :)

Ne interesează faptul că șefii de stat și de guverne din UE care participă la Consiliului European de iarnă se folosesc de banii publici pentru a face și o întâlnire politică a Partidului Popular European? Ne interesează pentru că ne arată cât de principiali sunt și cât de mult bun simț au liderii europeni… nu au! Folosesc bani publici naționali sau europeni pentru interese de partid… Gunoaie!

Ei na, și ce ai vrea să facă…?

Păi atunci de ce ne luarăm noi acuși ceva vreme de fostul ministru al apărării, cel cu interesul național, mr. Oprea, că a inventat la prânz o întâlnire de serviciu în țară la care trebuia să meargă cu elicopterul de la MApN, întâlnire care masca defapt o întâlnire de partid pusă mai pe seară… sau că un alt ministru s-a dus cu elicopterul la nuntă? Sigur că ei erau lipsiți de bun simț, în mod evident deturnau fonduri publice și trebuiau sancționați, însă așa fac toți așa-zișii lideri europeni… banul public este bănuțul lor sau bănuțul la dispoziția lor. Dispoziția și bunul plac… halal!

However, mai grav este că pe lângă această deturnare a banilor publici de către acești așa-ziși lideri europeni, președintele României, cel apolitic după Constituția românească merge fără nici un scrupul la întâlnirile politice ale Partidului Popular European… cheltuie bani publici în întâlniri private/politice și se comportă ca un lider politic deși este împotriva Constituției…

Ei, aș! Prostii!

Alexandru Croitoru
Sursa: http://www.youthvoice.ro/politica/presedintele-apolitic-al-romaniei-participa-la-summitul-partidului-popular-european-deplasarea-este-platita-din-bugetul-personal-al-familiei-prezidentiale-/

Superimunitatea, prostia, justiția și bunul simț

Cunoașteți cu toții povestea cu votul modificărilor la Codul Penal, intervenția energică a ambasadelor, intervenția unor instituții de drept din țară și beneficiile politice pe care le trage TB… nu le mai repet.
Fac însă câteva precizări:

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii ca să nu îți dai seama că orice slăbire a controlului instituțiilor de drept asupra oamenilor care dețin puterea publică (pe diverse paliere) înseamnă un regres pentru România?

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii să nu conștientizezi că o astfel de modificare va avea repercursiuni imense asupra imaginii și intereselor europene și internaționale ale României?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să admiți că cei mai expuși la infracțiuni de corupție trebuie să fie ușor scutiți (sau mai protejați) de controlul instituțiilor de drept?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să crezi că președintele TB, cel care și-a creat un portret de „cavaler al luptei pentru democrație, anticorupție etc.” nu va ieși imediat cu sintagma „lovitură de stat” la orice diminuare a controlului instituțiilor de drept asupra politicienilor?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că doar funcționarii publici (în sensul restrâns al Legii 188/1999) sunt ordonatori de credite, nu și politicienii, când realitatea este exact invers? Situațiile în care funcționarii publici sunt ordonatori de credite sunt foarte puține (de ex: în cazul în care șeful instituției, un politician, le-a delegat această sarcină prin act administrativ sau sunt o instituție -puține cazuri – condusă de un funcționar public sau asimilat). Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare zice: „Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome”…;

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că funcționarii publici au contract de muncă?! Nu au! În instituțiile publice funcționărimea este formată din funcționarii publici (în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ) care sunt numiți prin decizie a conducătorului instituției și personalul contractual (singurii care au contract de muncă), aspecte pe care le cunoaște orice angajat al unei instituții publice din România;

- cum să nu înțelegi că sensul atribuit de Codul Penal „funcționarului public” este diferit de cel atribuit de Legea 188/1999? Și, dacă prin absurd ai dori să modifici ceva aici, acea modificare nu se poate referi la universul persoanelor care pot cădea sub incidența art. 147 (1) din CP, ci eventual denumirea… poți, de exemplu, să optezi pentru o altă denumire generică („agent public”), deși mie mi se pare că nu există nici o explicație rațională pentru a modifica respectivul articol din CP.

Continuare: Blog CatalinCornea.ro

Încercări de resuscitare a „transilvanismului” pentru destructurarea României!

„Transilvanismul” nu este o găselniţă nouă. Este un proiect mai vechi, menit a sparge unitatea naţiunii şi a destructura astfel România, care dealtfel tot se regionalizează şi apoi se globalizează. Mai putem spune că „transilvanismul” este o amplă acţiune de persuasiune asupra românilor ardeleni pentru a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi că trebuie să se rupă de aceştia (maghiarii sunt oricum superiori tuturor). Acest curent antiromânesc face parte dintr-o vastă campanie propagandistică dirijată şi finanţată în bună parte din exterior. Gazeta de Cluj este singura revistă din România care devoalează meşteşugurile prin care u.d.m.r. îşi infiltrează ghermanii (renegaţii) în posturile importante în ce priveşte activităţile antiromâneşti. Unde Dumnezeu este Serviciul de Cadre de altădată? Nu le regret, dar uneori îmi vine să zic: “Ieşi rău din părău…”. Comparaţi Vă rog spusele mele cu articolul “Dezmembrarea Cehoslovaciei – o decizie impusă şi antidemocratică” şi vă veţi lămuri cum merg lucrurile în această Uniune Europeană! Dar să vedem ce spune despre transilvanism ca ideologie, înţeleptul nostru înaintaş George Bariţiu în anul 1892. După ce arată că poporul român din punct de vedere al limbii, al religiei şi al nenumăratelor tradiţii este relativ omogen şi compact, recunoaşte faptul că după cum se întâmplă şi la alte popoare omogene aşa şi românii „diferă între sine după provincii, după climă şi mijloace de viaţă, care au influenţă mare asupra temperamentului şi caracterului omenesc”.

Educaţia este însă factorul care uneşte sau dezbină părţi din popor transformându-le gândirea, aspiraţiile, caracterele ba chiar şi aspectul exterior. Deci, concluzionăm noi, pentru a fi un adevărat român trebuie să dai dovadă de superioritate spirituală şi să te ridici deasupra diferenţelor. De-alungul istoriei, centrele de putere, Viena, Budapesta şi Cluj au luat nenumărate măsuri pentru a înstrăina cât mai tare pe românii ardeleni de ceilalţi români, iar după 1 Decembrie 1918 când Transilvania s-a unit cu România, Ungaria ne-asumându-şi această situaţie, a adoptat o politică revizionistă dură, care în 20 de ani a dat parţial rezultate prin arbitrajul cu caracter de dictat de la Viena din 1940. Una dintre cele mai eficiente arme de luptă ale Budapestei a fost transilvanismul horthist de sorginte fascistă. Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă îţi ia minţile… cu alte cuvinte, te simţi superior celorlalţi.

O anumită formă de transilvanism a existat în cercurile intelectuale maghiare şi înainte de 1989, iar după 1990, cu o promptitudine suspectă revista Europai Idő inaugurează o campanie transilvanistă publicând o serie de articole începând cu 6 decembrie 1990 (nr-ul 46) până în 22 mai 1991 (nr-ul 21). Dar astăzi, sub ochii noştri larg deschişi şi sub ochii strâns închişi ai politicienilor se dezvoltă şi înfloreşte cel mai perfid, pervers şi deşănţat transilvanism adresat de data aceasta, în principal, românilor. De ce în principal românilor? Pentru că din partea lor se aşteaptă o implozie naţională.

În acest scop se acţionează asupra lor ştergându-li-se memoria, diabolizându-li-se naţionalismul şi patriotismul, încurajându-se nemunca şi corupţia. În ţara aceasta lipsită de empatie oare îşi dă seama cineva care de 20 şi atâţia de ani a auzit doar cât de ticăloasă a fost securitatea, s-a gândit cineva ce a simţit un „securist bun”, patriot, atunci când Cineva, a şters dintr-un condei departamentul care se ocupa de urmărirea revizioniştilor, şoviniştilor, antisemiţilor şi antiromânilor?! Între cei care spun să se înveţe din istorie şi între cei ce spun să Nu se înveţe din istorie oare cine are dreptate? În 1940, pentru România, pericolul a venit din vest dar şi din est. De ce să acceptăm azi un ordin care ne spune că Pericolul vine numai din est?! Dacă România este într-adevăr o ţară independentă nu-şi poate stabili ea însăşi strategia de apărare? Istoria ne-a învăţat ce vine din est şi din vest. O ştie orice român care-şi iubeşte Patria!

La fel, fiecare cetăţean român ar trebui să-şi dea seama că dacă el Nu depune un jurământ de fidelitate pentru ţara sa, cel care solicită dubla cetăţenie, depune jurământ de fidelitate pentru ţara al cărei cetăţean doreşte să fie. Oare cel ce va cere dubla cetăţenie, va fi fidel, loial ţării căreia i-a depus jurământ sau celei căreia Nu i-a depus jurământ de loialitate? Persoana cu dublă cetăţenie este în fond ca o slugă la doi stăpâni. Biblia spune că nu e posibil, iată că noi am primit ordin (de unde?) să fim conduşi de slugile unei alte ţări! Se întreabă oare cineva din ţara aceasta de ce nu am procedat ca slovacii care s-au dovedit a fi mai patrioţi ca noi şi nu au acceptat să fie conduşi de cei care în istoria recentă i-au trădat?! Şi vor din nou să le sfâşie ţara?

Istoria este falsificată – s-a ajuns să se susţină (preluându-se o teorie maghiară) că revoluţia românilor de la 1848 a fost contrarevoluţie (!?) ceea ce denotă înafară de necunoaştere şi reavoinţă. Au fost emisiuni TV care îşi intitulau programul „Din istorie nu se învaţă nimic!”. În 6 octombrie 2013 – ora 2130 pe Transilvania live , într-o emisiune intitulată „Poveştile României” personajul care s-a „săturat de România” exclama: „Dăle-n măsa de modele din istoria noastră! La 30 septembrie 2013, pe acelaşi canal TV, acelaşi personaj sinistru, care nu este decât un renegat jalnic, în emisiunea: „Ce prostii învăţăm la ora de istorie”, cu privire la marele istoric Nicolae Iorga rostea: „Mare cretin – Iorga” şi „batalioane române treceţi Carpaţii înapoi!” Este vizibil că acest individ a fost plătit să-i otrăvească pe români, dar mă gândesc că în spatele lui se află cineva cu mulţi bani care să plătească emisiunile antiromâneşti, fiindcă acum îşi împroaşcă otrava şi pe Look TV . Este, cred, destul de clar că din moment ce în 1989 n-a reuşit planul „A” de a provoca un război civil în România, acum s-a trecut la planul „B” – ruperea ţării prin multiple mijloace: economice, politice, morale, juridice ş.a., printre care transilvanismul constituie un „ic”excelent.

Continuare: http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/11/18/incercari-de-resuscitare-a-transilvanismului-pentru-destructurarea-romaniei/