Condei.ro: La ce ne trebuie nouă arme?!
Vă mai amintiți de pragmaticii anilor 2008-2012 care spuneau că la ce ne trebuie nouă arme, la ce ne trebuie avioane și tancuri că nu ne atacă nimeni?
În vremuri de boom economic, cine să ne atace? Iar în vremurile de
criză financiară mondială, când toți vorbeau că un nou război mare nu
este exclus, nu se mai găseau bani… În orice situație am fi, noi nu
suntem pregătiți să investim în armament, nici măcar minimal.
Astfel,
de la planurile de asigurare a unui minim necesar de 48 de avioane
multirol noi, planuri valabile înainte de declanşarea crizei economice,
am ajuns să ne mulţumim cu 12 avioane second-hand care nu pot asigura
mai nimic, nici măcar poliția aeriană pe întreg teritoriul țării, ca să
nu mai vobim de vreo capabilitate de răspuns aerian în cazul unui
conflict.
Epoca Tăriceanu
Pe vremea lui Tăriceanu, România îşi anunţa intenţia să cumpere 48 de avioane multirol noi, de generaţia a 4-a, fiind dispusă să aloce 3,5 miliarde de euro pentru această achiziţie.
În
aceste vremuri de mare angajament (oratoric) bugetar al guvernului,
cinci mari producători și-au arătat dorința de a furniza flota de
avioane multirol românești: Lockheed Martin (SUA) cu modelul F-16, Saab(Suedia) cu modelul JAS-39 Gripen, Boeing (SUA) cu modelul F-18, consorţiul Eurofighter (mai multe state europene) cu modelul Typhoon şi Dassault (Franţa) cu modelul Rafale.
În
urma analizei realizate la București, analiză care ţinea cont atât de
parteneriatul strategic al României cu SUA, de faptul că modelul F-16
era testat cu succes în manevre de război real, dar și de faptul că un
contract cu americanii asigura tranziția la aparatele F-35, avioane de
generația a 5-a, oferta preferată a devenit cea pentru modelul de avion
F-16 chiar dacă este un avion relativ vechi. Tăriceanu a ratat însă
momentul semnării unui contract pentru cele 48 de avioane multirol…
Epoca Băsescu – Boc
Criza
financiară a fost folosită ca motiv pentru abandonul ideii de a avea 48
de avioane noi, costul acestora fiind în jur de 6 miliarde de dolari.
Noul plan prevedea ca România să cumpere 48 de avioane F-16, în două etape, în prima etapă să achiziționăm 24 de aparate F-16 second-hand,
livrate gratis de SUA, în 2013, dar pentru care trebuie să plătim
aproximativ 1,3 miliarde de dolari pe modernizare, echipare completă și
asistenţa tehnică pe o perioadă de câțiva ani, iar în etapa a doua urma
să achiziționăm alte 24 de aparate F-16, de data aceasta noi. Nici soluția aceasta nu a fost însă pusă în practică.
În
2011, Boc s-a simțit mai puțin pe acest subiect, apărând în scenă
Băsescu care a confirmat că le-a spus americanilor că nu avem bani și nu
ne putem angaja într-un astfel de contract, decât dacă am găsi o
soluție de finanțare pe termen lung. „Nu avem bani ” însemna după
Băsescu că România nu va putea plăti miliarde, ci poate plăti 200 de
milioane, maxim 300 de milioane anual. Soluția identificată atunci a
fost ca România să fie parte a unei achiziții comune pentru mai multe
state din regiune (România, Croația și Bulgaria), achiziție care ar fi
însemnat atât un preț mai mic pe bucată, cât și o eșalonare în timp a
banilor. La vremea respectivă, ministrul apărării de la Sofia a explicat
că este vorba despre “o ofertă la pachet”, despre un “pachet comun de
achiziţie”, dar fiecare aeronavă va aparține exclusiv ţării care
plăteşte pentru ea. Ulterior s-a lansat și varianta unificării forțelor
navale și aeriene românești și bulgărești… Băsescu vorbea chiar de o
achiziție regională care să pună la dispoziție avioane și pentru alte
state interesate (se sugera că o parte din avioanele achiziționate la
pachet să poată fi închiriate unor state care nu își permit să le
cumpere… Republica Moldova de exemplu ar avea mare nevoie, și prin
închiriere România s-ar justifica foarte ușor de ce dotează militar cel
de-al doilea stat românesc). Vorbe…
Epoca Dobrițoiu, Dușa, Ponta
După
schimbarea guvernării, în 2012, Ministerul Apărării a propus o nouă
soluție: achiziționarea a 12 avioane F-16 second-hand, de la armatele
Olandei sau Portugaliei, care au anunțat că au disponibile astfel de
aparate folosite. În 2013 a fost aprobată varianta de achiziționare a 12
avioane multirol F16 din Portugalia prețul total fiind în jur de 700 de
milioane de dolari, prima tranșă fiind plătită în 2013. Contractul cu
portughezii presupune modernizarea avioanelor, repararea capitală a
motoarelor și pregătirea, în Portugalia, a personalului român ce va
opera avioanele F-16 (9 piloți şi 75 de tehnicieni), urmând ca sosirea
în România a primelor aeronave să aibă loc cursul anului 2016, iar
capacitatea operaţională necesară serviciului de luptă să fie realizată
până la finalul anului 2017 conform unui comunicat de presă al MAPN.
Cele
12 avioane F-16 second-hand sunt o soluție minimală, dar concretă.
Minimală pentru că nu acoperă nici măcar necesarul pentru poliție
aeriană, ce să mai vorbim de capacități de ripostă la o amenințare
militară. În expunerea de motive a Guvernului la legea 240/2013 (lege
pentru realizarea capabilității operaționale aeriene cuprinse în Faza 1
a Etapei de tranziție inițială a Concepției de realizare graduală a
capabilității de apărare aeriană în cadrul programului ”Avion multirol
al Forțelor Aeriene”) se
vorbește despre intenția achiziționării a trei escadrile de avioane
multirol, de preferință de generația a V-a (F 35 JSF), cu perioadă de
tranziție asigurată de F16 (generația a IV-a).
Întrebarea
este dacă evaluările din această concepție vorbesc de trei escadrile
pentru asigurarea Serviciului de Luptă – Poliția Aeriană (deși în 2008 ne propuneam patru escadrile),
iar noi în 2017, când migurile 21 își vor fi încheiat resursa de zbor
vom avea doar o escadrilă însemnă că ne lipsesc minim două și nu suntem
în stare să ne asigurăm Serviciul de Luptă – Poliția Aeriană? Da, sigur
că da! Dar nu doar că din 2017 vom putea să ne asigurăm cel mult o
treime din necesarul pentru poliție aeriană, noi nu o putem face nici
acum în totalitate. Recent, ministrul apărării a afirmat că Bucureștiul
solicită NATO, între altele, dislocarea unor escadrile în România până
când, în 2017, va deveni operațională escadrila noastră de F-16… Să
înțelegem că atunci vom face față cu o escadrilă în loc de minim trei?
Ce
ne spune contextul regional al evoluțiilor militare din Ucraina și
faptul că suntem nevoiți să apelăm chiar azi la americani să ne asigure o
parte din poliția aeriană și securitatea în fața amenințărilor rusești?
Turcii au tot trimis în ultima perioadă foarte des F16 să intercepteze avioane de rusești (de cercetare sau de luptă),
avioane care se apropiau de spațiul aerian național turcesc, unele
avioane rusești venind chiar dinspre Bulgaria și România… a auzit cineva
ca România (dar și Bulgaria) să fi ridicat vreun avion să intercepteze
pe cele rusești? Nu! Pentru că nu ai cu ce să interceptezi un Suhoi
Su-35 sau un Mig 29… Mai mult te faci de râs dacă ridici în aer Mig 21
ca să le intercepteze și escorteze în afara spațiului nostru aerian…
Cine se face vinovat de o asemenea situație? Păi sigur cei care s-au lăsat mereu impresionați de sloganul„la ce ne trebuie noua arme?” sau „nu avem bani”…
Cine
mai spune că nu avem nevoie de armament, că noi facem imobiliare, că
noi avem nevoie de salarii, de pensii, de drumuri nu de arme, acea
persoană nu a înțeles nimic din ce se întâmplă pe lumea asta…
Cătălin Cornea
