Cătălin Cornea: Să ne ferim de reformatori!

Cu toții știm că discursul public bun de zăpăcit electoratul se concentrează mai mereu pe ideea de reformă. De la redenumirea unor instituții (vă mai amintiți schimbarea ridicolă din „Ministerul Administrației și Internelor” în „Ministerul Internelor și Reformei Administrative”?), la denumirea unor platforme politice sau discursuri găunoase, ingredientul victorios al unui mesaj politicianist nu trebuie să evite cuvântul „reformă”.

Toți s-au născut reformatori , toți cei care ajung prin combinațiile politice specifice să decidă ceva în administrația publică, să fie măcar „șef de țeavă” (cum zicea primul om în stat) cred despre ei că știu, ei știu apriori, ei știu ce e mai bine pentru o instituție înainte să vină în ea, ei știu ce e mai bine pentru țară. Toți sunt mari reformatori, deși de la primul om în stat până mai jos, sunt mulți care încurcă concepte simple de drept administrativ sau management public.

Să ne ferim de reformatori! 

Multe ministere din România își schimbă ministrul mai devreme de doi ani. Fiecare ministru vine și face o nouă reformă. Avem reforme pe bandă rulantă! 

Fiecare ministru și oamenii de sub el cred că sunt mari reformatori. Într-o anumită măsură este de înțeles ca fiecare să creadă despre el însuși că este minunat. Însă societatea trebuie să reacționeze și să spună că nu ne trebuie „minunați”, nu ne trebuie neapărat un nou Cuza sau un nou Spiru Haret pentru a avea o administrație publică mai bună! 

Ne trebuie oameni corecți și coerenți care să ajute instituția unde sunt puși să funcționeze mai bine, nu să dea totul peste cap sub pretextul reformei. Excesul de reformatori dăunează grav administrației publice! 

Nu se poate imagina într-un stat de drept o descentralizare masivă a competențelor într-un termen scurt. 

Nu se poate imagina într-un stat de drept o descentralizare masivă a competențelor într-un termen scurt pentru că nu respectă aşteptările legitime ale cetăţenilor. Cetățenii au dreptul la previzibilitatea funcționării instituțiilor. Statul nu poate fi reorganizat radical într-un timp foarte scurt pentru că asta ar încălca aşteptările legitime ale cetățenilor. Oamenii nu se pot culca azi într-un stat și să se trezezescă mâine într-un stat radical schimbat. 

Decizia nr. 1/10.01.2014 a Curții Constituționale a României asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care a recunoscut în mod implicit necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală. 

Modificările fundamentale din administrația publică țin de sfârșitul secolului al 19-lea, începutul secolului al 20-lea și, ca exemplu de evitat, „reformele” comuniste de la jumătatea secolului al 20-lea. Modificările radicale ale administrației publice sunt incompatibile cu statul de drept al secolului al 21-lea. Cuza și Spiru Haret sunt istorie și nu se mai întorc. Nici nu ar mai putea în statul de drept al sec al 21-lea să facă reformele pe care le-au făcut. 

Toți cei care susțin în mod frecvent că ei vor face reforme radicale în administrația publică sunt ori mincinoși, ori periculoși. Administrația publică într-un stat de drept are nevoie de reglaje fine, de corectarea unor erori de funcționare, de îmbunătățirea raporturilor cu cetățenii, nu de reformatori. România are nevoie de oameni coerenți care știu bine, teoretic și practic ce înseamnă administrația publică. România nu are nevoie de „reformatori” care să „bulverseze” total sistemul administrativ. 

Să ne ferim de reformatori! 

Detalii: www.CatalinCornea.ro

Condei.ro: Eliminarea Ucrainei de la Marea Neagră poate deveni realitate

Gurile Dunării vs destabilizare
Prinsă în mijlocul evenimentelor provocate de Rusia, Ucraina a început să își controleze mai ferm frontiera pe segmentul transnitrean al Republicii Moldova. Pentru a merge la Moscova, liderii de la Tiraspol trebuie să mergă la Chișinău de unde să ia avionul către Kremlin, ucrainenii interzicându-le deplasarea via Odesa. Pe 9 mai, Dimitri Rogozin, mai pe românește Dumitru Rogojină :) , vicepremier al Federației Ruse, a întâmpinat dificultăți să folosească spațiul aerian ucrainean pentru a ajunge la Tiraspol, conform propriilor declarații, fiind nevoit să folosească spațiul aerian al României pentru a ajunge la Chișinău… Cam ciudat pentru tradiția rusească, nu?

La întoarcere și mai rău pentru rus, România a aflat între timp că Dumitru Rogojină, vicepremierul Rusiei, este pe lista celor sancționați de vest și i-a trântit ușa în nas, ușa spațiului aerian… Rogojină a fost nevoit să se strecoare într-o cursă de linie Chișinău – Moscova. Odată ajuns acasă a început să debiteze câte în lume și în stele… în fine.

Dar ce se va face Rusia în condițiile în care conflictele separatiste actuale se vor calma, iar Ucraina învățând lecția grea pe care a primit-o în ultimele luni va face viață amară transnistrenilor? Cum va mai controla Rusia în mod direct zona separatistă transnistreană dacă nu va avea o legătură terestră directă sau o legătură aeriană sigură? Spațiul aerian ucrainean ar putea să le fie semi-ostil o vreme bună…

Așadar, dacă vor accepta reîntoarcerea zonelor cu probleme de secesiune sub controlul total al Kievului, ce vor face cu Transnistria? O vor lăsa blocată între restul Republicii Moldova și o Ucraină ostilă? O vor pune pe linie de semiabandon? Îi vor face o punte spre Marea Neagră? Sau o vor controla prin intermediul Chișinăului? Astfel, îngrijorarea lui Darius Vlad că Rusia va încerca să creeze ieșire la Marea Neagră pentru Transnistria este de actualitate. Mergând pe această linie și ținând cont de creșterea forțelor aeriene rusești în Crimeea, Rusia ar putea urmări 1) eliminarea Ucrainei de la Marea Neagră sau 2) asigurarea accesului la Marea Neagră pentru zona transnistreană preluând Bugeacul (parte din actuala regiune ucraineană Odesa). Aceste scenarii sunt extrem de plauzibile având în vedere mutările geostrategice realizate de o vreme bună de Putin.

O parte din analiști sunt însă tentați să meargă pe varianta că Rusia nu ar dori Gurile Dunării preferând doar o ”destabilizare a Ucrainei în perspectiva alegerilor din 25 mai”… Dar de ce nu pe amândouă?

Transmiterea controlului Bugeacului, vestului regiunii Odesa în mâinile unor grupuri separatiste sprijinite masiv de forțele rusești ar asigura și mult doritul acces spre Transnistria și destabilizarea generală a Ucrainei, suplimentar față de destabilizarea care deja există. O serie de provocatori încercaseră zilele trecute să obțină poziții în orașul Reni, în Bugeac, la 22 km de Galați.

Trupele ruse vor invada teritoriul Ucrainei până la mijlocul acestei luni, au declarat surse din cadrul Ministerului de Externe din Belarus, citate de portalul charter97.org, relatează adevarul.ro. Portalul, nu oferă însă prea multe detalii referitoare la invazia rusă în Ucraina. În acelaşi timp, în cursul unei conferinţe desfăşurate în Canada, generalul Philip Breedlove, comandantul suprem al Forţelor aliate NATO în Europa, s-a arătat convins că Rusia își poate pune în aplicare planul în Ucraina fără să fie nevoie de o invazie oficială, de vreme ce are suficiente trupe speciale mascate în rândul populației civile și a separatiștilor.

Separatismul și forțele centrifuge o constantă în Ucraina
În articolul „Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina liberă” (de est)”, am arătat că timp de mai bine de 20 de ani separatismul transnistrean gândit și controlat de Rusia a fost sprijinit semnificativ de Ucraina. Din cauza Ucrainei, „statul” separatist transnistrean încă există. Dacă Ucraina respecta integritatea teritorială a Republicii Moldova, în câteva luni (maxim câțiva ani), separatiștii transnistreni, izolați teritorial de RM și de o Ucraina sinceră se sufocau economic și militar. Însă Ucraina a ales să sprijine separatismul promovat de Rusia în zona transnistreană… Acum rușii le mulțumesc cu separatism în Crimeea și alte teritorii din sud și est.

Deși Ucraina nu a fost un partener sincer pentru România și Republica Moldova, pierderea controlului regiunii Odesa de către Kiev ar fi o catastrofă pentru Chișinău care ar putea pierde definitiv zona transnisteană și întâmpina probleme mari cu UTA Găgăuzia și raionul Tărăclia.

Pe de altă parte, Ucraina a fost mereu sub amenințarea unei divizări, plecând de la teritoriile care nu i-au aparținut istoric și care au fost încorporate de sovietici în statul ucrainean și continuând cu rusificarea generalizată din sudul și estul Ucrainei a tuturor etniilor prezente. În aceste condiții, este de neînțeles atitudinea tuturor guvernelor de la Kiev care în conflictul transnistrean au mers pe cartea Rusiei sabotând în permanență poziția Republicii Moldova și susținând existența acestei enclave teritoriale sub comandă rusească.

Strategia defensivă a României și Republicii Moldova pe limanul Nistrului
Cristian Negrea este de părere că zona Bugeac – Odesa – Transnistria ar reprezenta una din viitoarele ținte ale Kremlinului „lovitura va porni din Transnistria dar spre sud-est, cu scopul ocupării Odesei și apoi al avansului spre istmul Perekop, prinzând forțele ucrainene de acolo între două fronturi. Inevitabil, acestea vor ceda, lăsând cale liberă forțelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru și chiar dincolo de el, până la Prut”, analistul propunând o strategie defensivă a României pe limanul Nistrului în situația în care Rusia va ataca Odesa, strategie care este puțin probabilă din cauza faptului că ridică probleme mari de convingere a partenerilor NATO, a Kievului, dar ridică și problema capacității militare și de disuasiune a armatei noastre, capacitate care nu este la nivelul dorit.

O astfel de strategie militară ar putea să fie o șansă pentru Kiev ca prin securizarea unui teritoriu de către armata română, teritoriu încă relativ liniștit, Ucraina să poată beneficia la finalul confruntărilor cu separatiștii (și eventual Rusia) de o minimă ieșire la Marea Neagră în situația în care vor fi copleșiți de numărul de focare de conflict / lungimea frontului de luptă. Este însă puțin probabil ca la Kiev să existe încrederea necesară că România nu va folosi această „oportunitate” pentru a-și recupera un teritoriu pierdut, Bugeacul și că această variantă de securizare a unui teritoriu este doar o măsură care pentru România are avantajul de a feri Republica Moldova de un scenariu catastrofal iar pentru Kiev are avantajul că în scenariul cel mai sumbru are totuși o minimă ieșire la mare.

Ce poate face Republica Moldova…
Pe ultima sută de metri, Republica Moldova şi-a plasat forţele militare în stare de alertă, invocând înrăutăţirea situaţiei de securitate în Ucraina, după ce guvernul de la Kiev a decis trimiterea unei unităţi militare de elită în portul Odesa. Preşedintele Nicolae Timofti şi premierul Iurie Leancă au spus într-o declaraţie comună că forţelor moldovenești de securitate li s-a ordonat „să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea ordinii publice la frontierele de stat”. De asemena, vicepremierul moldovean Eugen Carpov s-a întâlnit marţi, la Casa Albă, cu Tara Leweling, directorul Consiliului Naţional american pentru Securitate, la o zi după plasarea forţelor de la frontieră în stare de alertă, din cauza unor îngrijorări legate de criza din Ucraina.

Este bine, însă ne putem întreba dacă de la escaladarea conflictului în Ucraina (începând cu Crimeea de ex) este posibil ca agenți ruși să fi aterizat liber la Chișinău și să se fi deplasat ulterior spre Tiraspol și alte zone din RM care ar putea deveni focare de instabilitate așa cum subliniază o parte a presei?

Dar situația creată la Banca de Economii a Moldovei (BEM) prin preluarea unui pachet important de acțiuni de Banca de stat a Federației Ruse, dar situația aeroportului din Chișinău concesionat unei firme din Rusia? Sunt aceștia pași spre contracararea unei situații periculoase în care ar putea fi împinsă Republica Moldova de către Rusia? Nu, exact invers, mielul, deși este protejat de niște garduri, începe să deschidă porțile să primească înăuntru pe lup. În cazul de față pe urs, ursul rus… Aeroportul din Chișinău aflat deja pe mână rusească este un punct fierbine în orice strategie de securitate a Republicii Moldova.

Alex Cozer de la Independent.md se întreabă care este reacția politicienilor de la Chișinău la informațiile precum că violențele din Odesa au fost posibile din cauza faptului că diversioniștii ruși veniți de la Tiraspol (probabil via aeroportul Chișinău) „și dacă au reușit indivizii ăștia să ajungă în Odesa și să provoace acele tragedii, atunci cât de greu le va fi să repete același scenariu la Bălți, Comrat, Cahul sau chiar Chișinău? Pentru că, în fond, ce diferențe sunt între Comrat și Kramatorsk, Bălți și Slaviansk sau chiar Chișinău și Donețk? În cazul Comratului s-a văzut și la acel așa-zis referendum cât de multă dragoste pentru ”mama Rusia” zace în autonomie. La Bălți e de ajuns să meargă 2-300 de ”oameni în verde” de la Tiraspol și să avem și-acolo vreun Slaviansk. Deja rețeaua de socializare Odnoklasniki colcăie cu mesaje care îndeamnă la alipirea la Federația Rusă și înarmări pentru a lupta cu ”fasciștii”.”

Valeriu Munteanu deputat în parlamentul de la Chișinău din partea PL, invitat joi la emisiunea Fabrika de la Publika TV a punctat exact aspectele în care Chișinăul s-a auto vulnerabilizat în fața Rusiei (Banca de Economii, aeroportul, acceptarea propagandei rusești în media), acum când Republica Moldova se poate aștepta la provocări de orice tip.

Propaganda rusească este prezentă pe toate portavocile media ale Rusiei la Chișinău. Dovada impactului acestora sunt atât modul în care votează cetățenii Republicii Moldova, cât și sondajele privind atitudinea acestora față de UE vs. Uniunea Vamală, NATO sau România vs. Rusia. Sper să nu vedem dovezi mai conflictuale, pentru că în situația în care de la Kremlin se va urmări crearea unor provocări pe teritoriul RM, propaganda media va avea rolul ei. Lucrurile stau așa de mult timp, însă guvernul pro-european de la Chișinău nu a arătat un interes major în a stăvili propaganda media de tip sovietic care bombardează cetățenii republicii… Mai mult, revenirea TVR la Chișinău a fost un proces mult prea anevoios și încă incomplet pentru o guvernare democratică. Este adevărat că o serie de politicieni obțin bani buni de pe urma posturilor rusești difuzate în RM, dar întrebarea este cât timp vor mai accepta guvernanții de la Chișinău manipulările mediatice rusești, cât timp vor mai accepta să fie călcați în picioare de rusul Dumitru Rogojină?!

Cătălin Cornea
Sursa: http://www.condei.ro/eliminarea-ucrainei-de-la-marea-neagra-poate-deveni-realitate/

Condei.ro: La ce ne trebuie nouă arme?!

Vă mai amintiți de pragmaticii anilor 2008-2012 care spuneau că la ce ne trebuie nouă arme, la ce ne trebuie avioane și tancuri că nu ne atacă nimeni? În vremuri de boom economic, cine să ne atace? Iar în vremurile de criză financiară mondială, când toți vorbeau că un nou război mare nu este exclus, nu se mai găseau bani… În orice situație am fi, noi nu suntem pregătiți să investim în armament, nici măcar minimal.

Astfel, de la planurile de asigurare a unui minim necesar de 48 de avioane multirol noi, planuri valabile înainte de declanşarea crizei economice, am ajuns să ne mulţumim cu 12 avioane second-hand care nu pot asigura mai nimic, nici măcar poliția aeriană pe întreg teritoriul țării, ca să nu mai vobim de vreo capabilitate de răspuns aerian în cazul unui conflict.

Epoca Tăriceanu

Pe vremea lui Tăriceanu, România îşi anunţa intenţia să cumpere 48 de avioane multirol noi, de generaţia a 4-a, fiind dispusă să aloce 3,5 miliarde de euro pentru această achiziţie.

În aceste vremuri de mare angajament (oratoric) bugetar al guvernului, cinci mari producători și-au arătat dorința de a furniza flota de avioane multirol românești: Lockheed Martin (SUA) cu modelul F-16, Saab(Suedia) cu modelul JAS-39 Gripen, Boeing (SUA) cu modelul F-18, consorţiul Eurofighter (mai multe state europene) cu modelul Typhoon şi Dassault (Franţa) cu modelul Rafale.

În urma analizei realizate la București, analiză care ţinea cont atât de parteneriatul strategic al României cu SUA, de faptul că modelul F-16 era testat cu succes în manevre de război real, dar și de faptul că un contract cu americanii asigura tranziția la aparatele F-35, avioane de generația a 5-a, oferta preferată a devenit cea pentru modelul de avion F-16 chiar dacă este un avion relativ vechi. Tăriceanu a ratat însă momentul semnării unui contract pentru cele 48 de avioane multirol…

Epoca Băsescu – Boc

Criza financiară a fost folosită ca motiv pentru abandonul ideii de a avea 48 de avioane noi, costul acestora fiind în jur de 6 miliarde de dolari. Noul plan prevedea ca România să cumpere 48 de avioane F-16, în două etape, în prima etapă să achiziționăm 24 de aparate F-16 second-hand, livrate gratis de SUA, în 2013, dar pentru care trebuie să plătim aproximativ 1,3 miliarde de dolari pe modernizare, echipare completă și asistenţa tehnică pe o perioadă de câțiva ani, iar în etapa a doua urma să achiziționăm alte 24 de aparate F-16, de data aceasta noi. Nici soluția aceasta nu a fost însă pusă în practică.

În 2011, Boc s-a simțit mai puțin pe acest subiect, apărând în scenă Băsescu care a confirmat că le-a spus americanilor că nu avem bani și nu ne putem angaja într-un astfel de contract, decât dacă am găsi o soluție de finanțare pe termen lung. „Nu avem bani ” însemna după Băsescu că România nu va putea plăti miliarde, ci poate plăti 200 de milioane, maxim 300 de milioane anual. Soluția identificată atunci a fost ca România să fie parte a unei achiziții comune pentru mai multe state din regiune (România, Croația și Bulgaria), achiziție care ar fi însemnat atât un preț mai mic pe bucată, cât și o eșalonare în timp a banilor. La vremea respectivă, ministrul apărării de la Sofia a explicat că este vorba despre “o ofertă la pachet”, despre un “pachet comun de achiziţie”, dar fiecare aeronavă va aparține exclusiv ţării care plăteşte pentru ea. Ulterior s-a lansat și varianta unificării forțelor navale și aeriene românești și bulgărești… Băsescu vorbea chiar de o achiziție regională care să pună la dispoziție avioane și pentru alte state interesate (se sugera că o parte din avioanele achiziționate la pachet să poată fi închiriate unor state care nu își permit să le cumpere… Republica Moldova de exemplu ar avea mare nevoie, și prin închiriere România s-ar justifica foarte ușor de ce dotează militar cel de-al doilea stat românesc). Vorbe…

Epoca Dobrițoiu, Dușa, Ponta

După schimbarea guvernării, în 2012, Ministerul Apărării a propus o nouă soluție: achiziționarea a 12 avioane F-16 second-hand, de la armatele Olandei sau Portugaliei, care au anunțat că au disponibile astfel de aparate folosite. În 2013 a fost aprobată varianta de achiziționare a 12 avioane multirol F16 din Portugalia prețul total fiind în jur de 700 de milioane de dolari, prima tranșă fiind plătită în 2013. Contractul cu portughezii presupune modernizarea avioanelor, repararea capitală a motoarelor și pregătirea, în Portugalia, a personalului român ce va opera avioanele F-16 (9 piloți şi 75 de tehnicieni), urmând ca sosirea în România a primelor aeronave să aibă loc cursul anului 2016, iar capacitatea operaţională necesară serviciului de luptă să fie realizată până la finalul anului 2017 conform unui comunicat de presă al MAPN.

Cele 12 avioane F-16 second-hand sunt o soluție minimală, dar concretă. Minimală pentru că nu acoperă nici măcar necesarul pentru poliție aeriană, ce să mai vorbim de capacități de ripostă la o amenințare militară. În expunerea de motive a Guvernului la legea 240/2013 (lege pentru realizarea capabilității operaționale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziție inițială a Concepției de realizare graduală a capabilității de apărare aeriană în cadrul programului ”Avion multirol al Forțelor Aeriene”) se vorbește despre intenția achiziționării a trei escadrile de avioane multirol, de preferință de generația a V-a (F 35 JSF), cu perioadă de tranziție asigurată de F16 (generația a IV-a).

Întrebarea este dacă evaluările din această concepție vorbesc de trei escadrile pentru asigurarea Serviciului de Luptă – Poliția Aeriană (deși în 2008 ne propuneam patru escadrile), iar noi în 2017, când migurile 21 își vor fi încheiat resursa de zbor vom avea doar o escadrilă însemnă că ne lipsesc minim două și nu suntem în stare să ne asigurăm Serviciul de Luptă – Poliția Aeriană? Da, sigur că da! Dar nu doar că din 2017 vom putea să ne asigurăm cel mult o treime din necesarul pentru poliție aeriană, noi nu o putem face nici acum în totalitate. Recent, ministrul apărării a afirmat că Bucureștiul solicită NATO, între altele, dislocarea unor escadrile în România până când, în 2017, va deveni operațională escadrila noastră de F-16… Să înțelegem că atunci vom face față cu o escadrilă în loc de minim trei?

Ce ne spune contextul regional al evoluțiilor militare din Ucraina și faptul că suntem nevoiți să apelăm chiar azi la americani să ne asigure o parte din poliția aeriană și securitatea în fața amenințărilor rusești?

Turcii au tot trimis în ultima perioadă foarte des F16 să intercepteze avioane de rusești (de cercetare sau de luptă), avioane care se apropiau de spațiul aerian național turcesc, unele avioane rusești venind chiar dinspre Bulgaria și România… a auzit cineva ca România (dar și Bulgaria) să fi ridicat vreun avion să intercepteze pe cele rusești? Nu! Pentru că nu ai cu ce să interceptezi un Suhoi Su-35 sau un Mig 29… Mai mult te faci de râs dacă ridici în aer Mig 21 ca să le intercepteze și escorteze în afara spațiului nostru aerian…

Cine se face vinovat de o asemenea situație? Păi sigur cei care s-au lăsat mereu impresionați de sloganul„la ce ne trebuie noua arme?” sau „nu avem bani”…

Cine mai spune că nu avem nevoie de armament, că noi facem imobiliare, că noi avem nevoie de salarii, de pensii, de drumuri nu de arme, acea persoană nu a înțeles nimic din ce se întâmplă pe lumea asta…

Cătălin Cornea

Sursa: http://www.condei.ro/la-ce-ne-trebuie-noua-arme/

Condei.ro: Ingrediente de stat

Despre stat, ca formă de organizare socială, se poate discuta oricând, din perspectivă filozofică, istorică, geopolitică şamd. Despre stat se poate discuta şi în România, şi în Ucraina, şi în Tanzania, spre exemplu. Evident, contextul specific fiecărui stat face ca abordarea să fie diferită. Rețeta dreptului international include ca ingrediente populația, teritoriul, organizarea politică şi recunoașterea internațională (practic, recunoașterea suveranității).

Primele trei sunt intrinseci. Dintre acestea, factorul uman – populația (societatea) – este implicit, în absenţa acesteia lipsește însuși obiectul organizării. În epoca modernă, dinamica populaţiei este relativ lentă: nu apar populaţii noi şi cele existente nu dispar într-un ritm perceptibil. Fenomenul migrației popoarelor a încetat demult, iar cazuri extreme, precum cel al Paraguayului, cărui populație a fost în pragul exterminării în anii 1870, ca urmare a războiului Triplei Alianţe, sunt astăzi evitate. Pe termen lung însă, pot apărea variații semnificative în ceea ce privește totalul populației şi, mai ales, schimbarea proporțiilor etniilor ce compun populația, iar aceste schimbări, la rândul lor, pot duce la redesenarea teritoriului statelor. Ingredientul etnic se coace de multe ori la temperaturi diferite, însă important e să nu se ardă. Dar, până acolo, cel mai important, este că populația desfășoară activitățile economice care susțin statul.

Teritoriul este indisolubil legat de populație, este “suportul” acesteia. După ce ultimii mari migratori s-au hotărât cam pe unde le e locul şi după ce “lumile noi” au fost colonizate, teritoriul este definit, în general, de populaţia care îl locuieşte. Chiar dacă există zone nelocuite – deşertice sau, mai nou, radioactive – acestea sunt în general contigue teritoriului locuit. Fiind, după cum spuneam, “suportul” populaţiei, teritoriul poate suferi modificări în funcţie de aceasta, înţelegând nu neapărat populaţia în ansamblul ei, cât factorii ei de decizie. Ca să “dinamizezi” teritoriul, nu trebuie neapărat să duci războaie de cucerire; ar fi suficient sa construieşti autostrăzi sau să dărâmi munţi. Sau, de ce nu, să modifici albia cursului de apă pe care e stabilită graniţa.

Elementul de organizare politică este, de asemenea, legat de factorul uman, regăsindu-se inclusiv în cazul popoarelor migratoare. De fapt, acestea au avut deseori o puternică organizare politică de natură militară, care a dus la cucerirea viitoarelor “gazde” sau, după sedentarizare, a vecinilor. Prin organizarea politică, populaţia îşi manifestă suveranitatea asupra teritoriului său. Dar, ce este cel mai important, organizarea politică este cea care configurează vectorul dezvoltării populaţiei. Şi a teritoriului.

Până când progresul tehnico-ştiinţific a reuşit să ne apropie în procesul denumit generic “globalizare”, cele trei elemente intrinseci erau suficiente pentru a putea vorbi despre stat. În ultimele secole însă, este nevoie de recunoaşterea internaţională, în cadrul relaţiilor internaţionale, element extrinsec statului. Degeaba se proclamă ca stat populaţia ce ocupă teritoriul X, în frunte cu shamanul sau consiliul local, dacă nu-l recunoaște măcar Tanzania, pentru a intra în relații diplomatice. Sau, şi mai bine, ar trebui să-l recunoască un stat capabil să-i ofere protecţie, în caz de nevoie. Desigur, nu se confundă organizarea locală sau autonomă cu suveranitatea. Teriroriul X poate avea autonomie, dar nu suveranitate, în caz contrar se încalcă însăşi suveranitatea statului din care face parte X. Iar suveranitatea statului este deja recunoscută internaţional. Contraargumentul ar fi că xuleştenii ar trebui sa beneficieze de principiul autodeterminării, în anumite situaţii – a se vedea, spre exemplu, cazul Sudanului de Sud. Dar acolo s-a desfăşurat un război. Ar putea avea xuleştenii voinţa şi puterea să poarte un război? Dar statul “protector”? De observat că astăzi războiul se poate purta şi cu robinetul de petrol sau gaze, nu numai cu tancul. Şi, la o adică, dacă nu ai cui să vinzi petrolul, ai putea să-l foloseşti pentru tanc.

Eduard Diaconeasa
Sursa: http://www.condei.ro/ingrediente-de-stat/

Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina de est”

Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina de est”

 
Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina liberă” (de est)
Unii susțineau că Rusia nu va îndrăzni să atace Ucraina având în vedere forța și mărimea armatei ucrainene…!? Păi nu „a atacat”, ci a intervenit pentru „normalizarea situației” și pentru „apărarea cetățenilor ruși”… Mai mult, „a fost solicitată întervenția de către Ianukovici, președintele în funcție”. În acest dialog al surzilor, „atac” vs. „intervenție pentru normalizarea situației”, nu prevalează forța dreptului, ci dreptul forței. Și Rusia, și Occidentul folosesc când forța dreptului, când dreptul forței în funcție de interese… Nu vă imaginați că Rusia va accepta să i se pună în coaste UE și NATO. Dacă ucrainenii doresc să meargă în Uniunea Europeană vor fi forțați să lase Rusiei o parte din teritoriu și populație, nu pentru a fi acel teritoriu alipit la Rusia neapărat, ci pentru a deveni o zonă tampon.
 
Separatismul susținut de Ucraina, separatism împotriva Ucrainei
Timp de mai bine de 20 de ani separatismul transnistrean gândit și controlat de Rusia a fost sprijinit semnificativ de Ucraina. Din cauza Ucrainei „statul” separatist transnistrean încă există. Dacă Ucraina respecta integritatea teritorială a Republicii Moldova, în câteva luni (maxim câțiva ani), separatiștii transnistreni, izolați teritorial de RM și de o Ucraina sinceră se sufocau economic și militar. Însă Ucraina a ales să sprijine separatismul promovat de Rusia în zona transnistreană… Acum rușii le mulțumesc cu separatism în Crimeea (și posibil în alte teritorii din sud și est)… Ucraina care va rezulta în urma acestor încleștări geopolitice va trebui să învețe să respecte mai mult vecinii și să fie mai sinceră. Nu poți să spui că ești altceva decât Rusia (că ești Ucraina) câtă vreme duci o politică sovietică…

Avansul forțelor rusești pe teritoriul ucrainean
Observăm că Ucraina nu are forța și organizarea militară să oprească desfășurarea și acțiunea ostilă a unor forțe străine în unele zone ale propriului teritoriu… Rusia controlează Crimeea aproape în integralitate și există deja provocări în alte orașe din sud și est.
Având în vedere că ei au tot clamat că intervin pentru „normalizarea situației” și pentru „apărarea cetățenilor ruși” este puțin probabil ca forțele rusești să dorească o încleștare puternică cu cele ucrainene. Rusia va avansa în teritoriul ucrainean atât de mult cât va fi posibil, adică până când va întâlni o ripostă serioasă. Acolo se va opri. Teritoriul „ocupat”, în mod normal (conform uzanțelor geo-strategice rusești post-sovietice), nu va fi anexat la Rusia, ci va fi pentru ei așa-zisa „Ucraină liberă” adică o nouă Transnistrie, având rolul să țină în loc Ucraina vestică zisă și „democratică”… Recent, pentru Bloomberg, premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă, declara că speră „că ceea ce se întâmplă acum în Crimeea nu va deveni următorul conflict transnistrean înghețat“.

Riposta forțelor ucraineene
Riposta forțelor ucraineene întârzie să apară. Nici un convoi militar rusesc nu este oprit/blocat (ca să nu vorbim de dezarmat cu forța). Până unde vor înainta rușii? Va accepta Kievul ca rușii să urce spre Odesa sau Harkov? Kievul, atât politic, cât și militar pare să fie într-o ceață totală. În situația în care rușii vor continua să înainteze în teritoriul ucrainean în afara Crimeei, Ucraina va solicita probabil sprijin militar extern.

Intervenție militară suport
Nimeni nu are interesul să intre într-un conflict militar cu Rusia (cum nici Rusia nu ar dori să intre în conflict militar cu SUA sau chiar cu un stat NATO). Dacă vor interveni cei din NATO (deși puțin probabil), o vor face doar pentru a furniza tehnică militară Ucrainei și pentru a susține din spate forțele ucrainene (a securiza zona controlată de ucraineni).

Sancțiuni comerciale
Statele din vestul Europei au relații comerciale importante cu Rusia și în situația problemelor economico-financiare din Europa nimeni nu are interesul să-și anuleze singuri contractele. Mai mult, multe economii vest europene depind de contractele bune la gazul rusesc, nu vă imaginați că vor renunța la ele, nu? Sigur că SUA nu este dependentă de gazul rusesc și nici nu au centre financiare care plutesc pe banii oligarhilor ruși… Europa de vest este în altă situație și nu are nici un interes să intre într-o blocadă economică cu Rusia… Cu cât mai multe sancțiuni economice acum, cu atât mai greu va fi să îți renegociezi ulterior cu rușii contractele energetice.

Scenarii
Rusia avea pregătit demult acest scenariu. Miliţiile „cazace” care au avut rolul de demarare a revoltelor publice împotriva noilor autorități de la Kiev se pregătesc pentru astfel de situații de foarte mult timp. Autoritățile de la Chișinău au demascat astfel de persoane în Republica Moldova în preajma așa-zisului referendum organizat de UTA Găgăuzia… Milițiile „cazace” există și acționează la comanda Rusiei acolo unde este nevoie de o mână hard a Kremlinului.
Ucraina nu este în postura unei țări care să convingă că dorește un parcurs de integrare europeană. Dacă atunci când a stabilit ca obiectiv integrarea europeană, România a avut un parcurs bun de diminuare a corupției, implementare a aquis-ului comunitar și creștere economică, apreciate pentru un stat candidat, în Ucraina toate reformele mult trâmbițate din ultimii 10 ani nu au adus nici un progres relevant, motiv pentru care toate alegerile parlamentare din această perioadă au avut potențialul de se transforma în revolte publice. Tocmai de aceea, o regiune secesionistă care să țină în loc Ucraina ar putea să-i compromită pe perioadă îndelungată perspectivele europene. Ceea ce este chiar scopul Rusiei!
A. Un nou stat (Crimeea sau o zonă mai mare), cu păstrarea accesului la Marea Neagră a ucrainenilor (prin Odesa). În acest caz, vom asista probabil la un teritoriu ucrainean divizat, cu o Ucraină vestică cu suportul și securitatea militară asigurată de NATO și Ucraina estică (sau sud-estică) sub controlul militar și politic al Rusiei.
B. Un nou stat care leagă zona transnistreană de Crimeea și poate și regiuni din est. O astfel de variantă ar elimina Ucraina de la Marea Neagră și pecetlui soarta zonei transnistrene. Din punctul de vedere al Ucrainei, eliminarea accesului la Marea Neagră ar bloca dezvoltarea economică mărind dependența de Rusia. Într-o astfel de situație, Republica Moldova va analiza serios și perspectiva renunțării la zona transnistreană pentru a putea înainta spre Europa. La Chișinău, acum nici un politician nu are curajul să promoveze ideea desprinderii de zona transnistreană pentru că va pierde voturi…. Dacă se va ajunge acolo, întrebarea este cum se va separa fără conflict zona transnistreană având în vedere că separatiștii controlează și orașul Tighina de pe malul drept al Nistrului… O altă întrebare este, dacă Rusia ajunge prin Ucraina la zona transnistreană, va prelua și Bugeacul?

Cătălin Cornea
Sursa: http://www.condei.ro/democratia-ruseasca-de-la-transnistria-la-ucraina-libera-de-est/

Ateneul Român, mutilarea arhitecturală și demnitatea politicienilor

Recent, mai precis în perioada sărbătorilor de iarnă (adică pe șest) Primăria Municipiului București a supus dezbaterii publice proiectul de hotărâre privind PUD pentru proiectul din zona restaurant Cina – Ateneul Român.

Așa-zisul dezvoltator al acestui proiect a obținut avize de la diverse instituții, inclusiv de la Ministerul Culturii, deși mie personal îmi spusese fostul ministru că de MC nu va trece acest proiect… iată că a trecut. E adevărat, cu mici modificări.

Și totuși, cât de normal este ca un astfel de proiect să fie aprobat în zona Ateneul Român – Palatul Regal – Biblioteca Centrală Universitară?

Și cât de normal este ca orice bucureștean, orice român sau orice turist străin, privind dinspre zona statuii lui Carol I să nu mai poată vedea Ateneul Român din cauza noilor clădiri adăugate restaurantului Cina?

Poate un om de bun simț să admită obturarea (fie și parțială) vizibilității unuia din monumentele definitorii ale neamului românesc, Ateneul Român?

Nu, nu poate!

Vom vedea cât de mult bun simț va avea Consiliul General al Municipiului București!

On the same time, cum ar zice englezul, vedem cu toții cum aleșii noștri (aleși sau numiți politic), tineri sau experimentați, vizitează de sărbători (și cu alte ocazii) diverse țări străine.

Este normal, o face aproape tot românul!

Și evident, fiind politicieni, țin să împărtășească publicului cele vizitate… simbolurile definitorii ale locurilor vizitate… Aceste simboluri sunt în proporție covârșitoare clădirile istorice, patrimoniul arhitectural al țărilor vizitate.

Așadar, politicienii noștri înțeleg că cele mai importante repere turistice ale unei țări sunt clădirile istorice…

Ale oricărei țări cu excepția României!

Când ajung acasă politicienii noștri nu dau două parale pe patrimoniul istorico-arhitectural pentru că alte elemente (interese economice personale, comandamente de partid etc.) îi fac pe stimabilii noștri politicieni să uite că și ei sunt iubitori de patrimoniu arhitectural…

Dacă greșesc vom vedea cu siguranță cum o serie de consilieri generali ai Municipiului București care fac parte din arcul majorității vor spune un NU hotărât proiectului care obturează vizibilitatea Ateneului Român, proiectului care îngenunchează încă o dată demnitatea românilor…

Sursa: CatalinCornea.ro

Modificarea art. 147 (1) CP sau ce înseamnă să fii funcţionar în slujba publicului?!

Prin utilizarea unei logici strâmbe și a unora din textele de lege (cele avantajoase) s-a încercat să se acrediteze ideea cum că demnitarii nu sunt funcționari publici… nimic mai FALS!

Să luminăm puțin lucrurile plecând de la o logică simplă și construind o clasificare de bun simț a funcțiilor publice (clasificare care utilizează și diversele texte de lege incidente, deși ele sunt în unele cazuri necorelate unele cu altele).

Așadar, cu ce se ocupă angajații instituțiilor publice, dar și aleșii locali, naționali, demnitarii în general? Păi foarte simplu: funcționează pentru public, în slujba publicului! Îndeplinesc o funcție publică! și, mai pe scurt, așa cum corect zice Codul Penal, sunt funcționari publici!

Cităm aici și definiția din art. 147 (1) CP pentru a o avea în minte ca fiind un reper. Credeți-mă, este bună, indiferent ce spune oricine!

„Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145” (autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public).

Să facem și clasificarea funcționarilor publici (în baza logicii și CP care îi definește bine ca universalitate a subiecților):

I. funcționari publici apolitici / profesioniști:
I.1. funcționari publici statutari (conform Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legii nr. 360 / 2002 privind Statutul poliţistului etc.). Acești funcționari publici NU au contract de muncă, sunt numiți prin decizie și au în relație cu instituția un raport de serviciu;
I.2. funcționari publici contractuali (sunt angajați conform Codului Muncii și altor legi derivate), au contract de muncă (exact ca în privat) și nu au în relație cu instituția un raport de serviciu, ci un raport contractual, o relație de muncă;

II. funcționari publici politici / demnitarii și cabinetele lor:
II.1. demnitarii aleși sau numiți pe diverse paliere: parlamentari, administrație publică centrală, aleși locali;
II.2. personalul numit la cabinetul demnitarului / consilieri personali.

În spațiul public se exprimă mulți necunoscători ai subiectului sau mulți care dezinformează intenționat. Este bine să cernem informația…

Continuare: blog CatalinCornea.ro

Preşedintele apolitic al României participă la Summitul Partidului Popular European… deplasarea este plătită din bugetul personal al familiei prezidențiale :)

Preşedintele apolitic al României participă la Summitul Partidului Popular European… deplasarea este plătită din bugetul personal al familiei prezidențiale :)

Ne interesează faptul că șefii de stat și de guverne din UE care participă la Consiliului European de iarnă se folosesc de banii publici pentru a face și o întâlnire politică a Partidului Popular European? Ne interesează pentru că ne arată cât de principiali sunt și cât de mult bun simț au liderii europeni… nu au! Folosesc bani publici naționali sau europeni pentru interese de partid… Gunoaie!

Ei na, și ce ai vrea să facă…?

Păi atunci de ce ne luarăm noi acuși ceva vreme de fostul ministru al apărării, cel cu interesul național, mr. Oprea, că a inventat la prânz o întâlnire de serviciu în țară la care trebuia să meargă cu elicopterul de la MApN, întâlnire care masca defapt o întâlnire de partid pusă mai pe seară… sau că un alt ministru s-a dus cu elicopterul la nuntă? Sigur că ei erau lipsiți de bun simț, în mod evident deturnau fonduri publice și trebuiau sancționați, însă așa fac toți așa-zișii lideri europeni… banul public este bănuțul lor sau bănuțul la dispoziția lor. Dispoziția și bunul plac… halal!

However, mai grav este că pe lângă această deturnare a banilor publici de către acești așa-ziși lideri europeni, președintele României, cel apolitic după Constituția românească merge fără nici un scrupul la întâlnirile politice ale Partidului Popular European… cheltuie bani publici în întâlniri private/politice și se comportă ca un lider politic deși este împotriva Constituției…

Ei, aș! Prostii!

Alexandru Croitoru
Sursa: http://www.youthvoice.ro/politica/presedintele-apolitic-al-romaniei-participa-la-summitul-partidului-popular-european-deplasarea-este-platita-din-bugetul-personal-al-familiei-prezidentiale-/

Superimunitatea, prostia, justiția și bunul simț

Cunoașteți cu toții povestea cu votul modificărilor la Codul Penal, intervenția energică a ambasadelor, intervenția unor instituții de drept din țară și beneficiile politice pe care le trage TB… nu le mai repet.
Fac însă câteva precizări:

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii ca să nu îți dai seama că orice slăbire a controlului instituțiilor de drept asupra oamenilor care dețin puterea publică (pe diverse paliere) înseamnă un regres pentru România?

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii să nu conștientizezi că o astfel de modificare va avea repercursiuni imense asupra imaginii și intereselor europene și internaționale ale României?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să admiți că cei mai expuși la infracțiuni de corupție trebuie să fie ușor scutiți (sau mai protejați) de controlul instituțiilor de drept?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să crezi că președintele TB, cel care și-a creat un portret de „cavaler al luptei pentru democrație, anticorupție etc.” nu va ieși imediat cu sintagma „lovitură de stat” la orice diminuare a controlului instituțiilor de drept asupra politicienilor?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că doar funcționarii publici (în sensul restrâns al Legii 188/1999) sunt ordonatori de credite, nu și politicienii, când realitatea este exact invers? Situațiile în care funcționarii publici sunt ordonatori de credite sunt foarte puține (de ex: în cazul în care șeful instituției, un politician, le-a delegat această sarcină prin act administrativ sau sunt o instituție -puține cazuri – condusă de un funcționar public sau asimilat). Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare zice: „Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome”…;

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că funcționarii publici au contract de muncă?! Nu au! În instituțiile publice funcționărimea este formată din funcționarii publici (în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ) care sunt numiți prin decizie a conducătorului instituției și personalul contractual (singurii care au contract de muncă), aspecte pe care le cunoaște orice angajat al unei instituții publice din România;

- cum să nu înțelegi că sensul atribuit de Codul Penal „funcționarului public” este diferit de cel atribuit de Legea 188/1999? Și, dacă prin absurd ai dori să modifici ceva aici, acea modificare nu se poate referi la universul persoanelor care pot cădea sub incidența art. 147 (1) din CP, ci eventual denumirea… poți, de exemplu, să optezi pentru o altă denumire generică („agent public”), deși mie mi se pare că nu există nici o explicație rațională pentru a modifica respectivul articol din CP.

Continuare: Blog CatalinCornea.ro

Încercări de resuscitare a „transilvanismului” pentru destructurarea României!

„Transilvanismul” nu este o găselniţă nouă. Este un proiect mai vechi, menit a sparge unitatea naţiunii şi a destructura astfel România, care dealtfel tot se regionalizează şi apoi se globalizează. Mai putem spune că „transilvanismul” este o amplă acţiune de persuasiune asupra românilor ardeleni pentru a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi că trebuie să se rupă de aceştia (maghiarii sunt oricum superiori tuturor). Acest curent antiromânesc face parte dintr-o vastă campanie propagandistică dirijată şi finanţată în bună parte din exterior. Gazeta de Cluj este singura revistă din România care devoalează meşteşugurile prin care u.d.m.r. îşi infiltrează ghermanii (renegaţii) în posturile importante în ce priveşte activităţile antiromâneşti. Unde Dumnezeu este Serviciul de Cadre de altădată? Nu le regret, dar uneori îmi vine să zic: “Ieşi rău din părău…”. Comparaţi Vă rog spusele mele cu articolul “Dezmembrarea Cehoslovaciei – o decizie impusă şi antidemocratică” şi vă veţi lămuri cum merg lucrurile în această Uniune Europeană! Dar să vedem ce spune despre transilvanism ca ideologie, înţeleptul nostru înaintaş George Bariţiu în anul 1892. După ce arată că poporul român din punct de vedere al limbii, al religiei şi al nenumăratelor tradiţii este relativ omogen şi compact, recunoaşte faptul că după cum se întâmplă şi la alte popoare omogene aşa şi românii „diferă între sine după provincii, după climă şi mijloace de viaţă, care au influenţă mare asupra temperamentului şi caracterului omenesc”.

Educaţia este însă factorul care uneşte sau dezbină părţi din popor transformându-le gândirea, aspiraţiile, caracterele ba chiar şi aspectul exterior. Deci, concluzionăm noi, pentru a fi un adevărat român trebuie să dai dovadă de superioritate spirituală şi să te ridici deasupra diferenţelor. De-alungul istoriei, centrele de putere, Viena, Budapesta şi Cluj au luat nenumărate măsuri pentru a înstrăina cât mai tare pe românii ardeleni de ceilalţi români, iar după 1 Decembrie 1918 când Transilvania s-a unit cu România, Ungaria ne-asumându-şi această situaţie, a adoptat o politică revizionistă dură, care în 20 de ani a dat parţial rezultate prin arbitrajul cu caracter de dictat de la Viena din 1940. Una dintre cele mai eficiente arme de luptă ale Budapestei a fost transilvanismul horthist de sorginte fascistă. Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă îţi ia minţile… cu alte cuvinte, te simţi superior celorlalţi.

O anumită formă de transilvanism a existat în cercurile intelectuale maghiare şi înainte de 1989, iar după 1990, cu o promptitudine suspectă revista Europai Idő inaugurează o campanie transilvanistă publicând o serie de articole începând cu 6 decembrie 1990 (nr-ul 46) până în 22 mai 1991 (nr-ul 21). Dar astăzi, sub ochii noştri larg deschişi şi sub ochii strâns închişi ai politicienilor se dezvoltă şi înfloreşte cel mai perfid, pervers şi deşănţat transilvanism adresat de data aceasta, în principal, românilor. De ce în principal românilor? Pentru că din partea lor se aşteaptă o implozie naţională.

În acest scop se acţionează asupra lor ştergându-li-se memoria, diabolizându-li-se naţionalismul şi patriotismul, încurajându-se nemunca şi corupţia. În ţara aceasta lipsită de empatie oare îşi dă seama cineva care de 20 şi atâţia de ani a auzit doar cât de ticăloasă a fost securitatea, s-a gândit cineva ce a simţit un „securist bun”, patriot, atunci când Cineva, a şters dintr-un condei departamentul care se ocupa de urmărirea revizioniştilor, şoviniştilor, antisemiţilor şi antiromânilor?! Între cei care spun să se înveţe din istorie şi între cei ce spun să Nu se înveţe din istorie oare cine are dreptate? În 1940, pentru România, pericolul a venit din vest dar şi din est. De ce să acceptăm azi un ordin care ne spune că Pericolul vine numai din est?! Dacă România este într-adevăr o ţară independentă nu-şi poate stabili ea însăşi strategia de apărare? Istoria ne-a învăţat ce vine din est şi din vest. O ştie orice român care-şi iubeşte Patria!

La fel, fiecare cetăţean român ar trebui să-şi dea seama că dacă el Nu depune un jurământ de fidelitate pentru ţara sa, cel care solicită dubla cetăţenie, depune jurământ de fidelitate pentru ţara al cărei cetăţean doreşte să fie. Oare cel ce va cere dubla cetăţenie, va fi fidel, loial ţării căreia i-a depus jurământ sau celei căreia Nu i-a depus jurământ de loialitate? Persoana cu dublă cetăţenie este în fond ca o slugă la doi stăpâni. Biblia spune că nu e posibil, iată că noi am primit ordin (de unde?) să fim conduşi de slugile unei alte ţări! Se întreabă oare cineva din ţara aceasta de ce nu am procedat ca slovacii care s-au dovedit a fi mai patrioţi ca noi şi nu au acceptat să fie conduşi de cei care în istoria recentă i-au trădat?! Şi vor din nou să le sfâşie ţara?

Istoria este falsificată – s-a ajuns să se susţină (preluându-se o teorie maghiară) că revoluţia românilor de la 1848 a fost contrarevoluţie (!?) ceea ce denotă înafară de necunoaştere şi reavoinţă. Au fost emisiuni TV care îşi intitulau programul „Din istorie nu se învaţă nimic!”. În 6 octombrie 2013 – ora 2130 pe Transilvania live , într-o emisiune intitulată „Poveştile României” personajul care s-a „săturat de România” exclama: „Dăle-n măsa de modele din istoria noastră! La 30 septembrie 2013, pe acelaşi canal TV, acelaşi personaj sinistru, care nu este decât un renegat jalnic, în emisiunea: „Ce prostii învăţăm la ora de istorie”, cu privire la marele istoric Nicolae Iorga rostea: „Mare cretin – Iorga” şi „batalioane române treceţi Carpaţii înapoi!” Este vizibil că acest individ a fost plătit să-i otrăvească pe români, dar mă gândesc că în spatele lui se află cineva cu mulţi bani care să plătească emisiunile antiromâneşti, fiindcă acum îşi împroaşcă otrava şi pe Look TV . Este, cred, destul de clar că din moment ce în 1989 n-a reuşit planul „A” de a provoca un război civil în România, acum s-a trecut la planul „B” – ruperea ţării prin multiple mijloace: economice, politice, morale, juridice ş.a., printre care transilvanismul constituie un „ic”excelent.

Continuare: http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/11/18/incercari-de-resuscitare-a-transilvanismului-pentru-destructurarea-romaniei/

Scrisoare de la un dâmbovițean către Emil Boc

Într-o recentă dispută televizată cu un adversar politic, fostul prim-ministru Emil Boc se declara sătul de “dâmboviţenii” care nu sunt în stare să “pună mâna să muncească” catalogându-și adversarii drept “şmecheri de Dâmboviţa”. Din păcate, o serie de politicieni și analiști își ascund lipsa de substanță în spatele unor etichete gen „politicieni de Dâmbovița”… Oare ați întâlnit în limbajul de stradă al unor analfabeți expresii de genul: „uite și pe moldoveanul ăla!” sau „țărani veniți la București”. Analfabeții care debitează aceste etichete cred că simplul fapt că sunt din București le conferă o superioritate ce merită apreciată. Aceștia sunt simple gunoaie… însă lucrurile se complică nițel când oameni teoretic școliți îți vorbesc la televiziuni folosind clișee similare… cum îi putem eticheta și noi pe aceștia?

Cei care din greșeală sau luați de val (poate de dezbaterile din studiouri) au utilizat vreodată acest gen de expresie este bine să le dăm o șansă să se reabiliteze… ceilalți, cei care o fac frecvent și cu bună știință pot și ei să fie etichetați ca… gunoaie… Nu are rost să îi menajăm cu cuvinte politicoase. Asta sunt, gunoaie!

Problema se complică și mai mult când personalități importante ale statului român folosesc expresii din aceeași gamă. Ieșirile fostului prim-ministru Emil Boc nu sunt doar regretabile, ele sunt foarte grave pentru că nu sunt o noutate. Îi recomand fostului prim-ministru să privească mai echidistant cetățenii României, să înceteze să mai discrimineze pe unii și pe alții în funcție de regiunea din care provin, să fie mai echilibrat, mai calm și mai puțin șmecheraș. Este ridicol ca șmecherașii de Feleac, de Constanța și de unde or mai fi să tot acuze șmecherașii de Dâmbovița… ar fi nedrept și degradant pentru un om care a fost Prim-ministrul României.

Domnule Boc, încercați să ieșiți onorabil din criza de imagine în care vă aflați, încercați să intrați onorabil în cartea de istorie, lăsați să se scrie că ați fost un politician mare la sfat, un politician care a luat măsuri extrem de dure pentru redresarea țării (parcă așa era construit PR-ul în jurul domniei voastre, nu?)… nu vă avântați într-un extremism regionalist care vă degradează ca om… înțeleg de la deputații fără studii superioare (atenție, există chiar la dvs. în partid) să transforme dezbaterea publică într-o împroșcare cu jigniri, dar dvs. nu puteți face același lucru… nu puteți pentru că sunteți legat definitiv de statul român. Ați fost Prim-ministrul României! Nu aveți dreptul să vă canalizați discursul într-un extremism regionalist care să vă degradeze ca personalitate și să degradeze funcția importantă pe care ați deținut-o…

Păstrați-vă echilibrul, șmecherași există și la Cluj-Napoca, și la Timișoara, și la București, și la Iași… Nu instigați românii dintr-o parte a țării împotriva altor români…

V-am văzut în campania electorală de anul trecut… Dvs. ca proaspăt întors din funcția de prim-ministru al României, ați pedalat nepermis pe o așa-zisă superioritate a clujenilor, pe grozăvia lor, pe cum pot ei singuri să aibă o viață ca în povești, evident cu dvs. primar… Deși ar putea fi înțeleasă o astfel de abordare ca o retorică de campanie, eu nu aș fi putut face niciodată ce ați făcut dvs., să smulg voturi cu prețul creării unei artificiale zâzanii regionale… ați făcut-o… a trecut. Acum, d-le Emil Boc, fost prim-ministru al României, vă cer să reveniți la statura funcției pe care ați deținut-o și să renunțați la retorica simplistă, îngustă, pe înțelesul needucaților, să renunțați la retorica unei așa zise superiorități a clujenilor… Needucații, ratații etc. din Cluj-Napoca, București, Craiova, Iași, Brașov, toți se vor simți mai importanți dacă cineva le va turna mereu ideea că ei fac parte dintr-o comunitate (în cazul ăsta locală) superioară altora… și că alții sunt de vină pentru insuccesul lor…

Dvs. ca fost prim-ministru al României aveți datoria să gândiți mai mult și să vă exprimați mai elegant și mai corect decât Costică Canacheu… Vă rog să o faceți!

„Politica dâmbovițeană” este un clișeu folosit de needucați, la fel este și clișeul „noi nu suntem o țară bananieră”… ce are domnule o țară bananieră, o țară producătoare de banane? De ce ar trebui ea să fie stigmatizată de unii politicieni / analiști etc. înguști? Domnilor, fiți mai atenți cu cuvintele și renunțați la etichete! Politica de Dâmbovița, de Feleac, de Siret sau de Bega sunt prostii pentru cei care nu au caracterizări reale, argumente serioase și cred că aruncând etichete în spațiul public au un soi de prestanță…

Continuare: http://www.catalincornea.ro/2013/04/15/scrisoare-de-la-un-dambovitean-catre-emil-boc/

CatalinCornea.ro: Despre Hala Matache, oprescu și autoepurarea culturală

Visul Distrugătorului oprescu s-a împlinit. Așa cum ne-am obișnuit, pe șest, la adǎpostul întunericului şi al codului de vreme rea, oprescul a pus la pământ edificiul care îi măcina eficiența chirurgicală cu care trasează Diametrala N-S. Politica faptului împlinit. Rușinos!

Cei care s-au opus demolării Halei Matache au propus mai multe soluții tehnice prin care Diametrala să se construiască fără demolarea acesteia… În van, codul portocaliu a pus la pământ pe Matache...

Nici nu știu dacă mai conta păstrarea unei singure clădiri (Hala) din moment ce o serie de alte monumente arhitecturale (clădiri de patrimoniu sau nu) în principal de pe partea dreaptă a Diametralei N-S au fost puse la pământ de terminatorul oprescu. Tehnic erau soluții (sigur că scumpe, dar istoria unui oraș nu ține cont de bani… dacă vrei să o păstrezi) ca majoritatea acelor clădiri să nu fie demolate. Diametrala putea intra în mare parte (pe Buzești și Berzei) în subteran astfel că lățimea străzii nu mai era insuficientă. Ba dimpotrivă, strada de la suprafață rămânea în principal pentru pietoni și tramvai și se dădea din nou viață zonei… cu păstrarea istoriei orașului.

„Modernizarea oraşului necesitǎ sacrificii?!”
Sunt multe voci care merg pe varianta simplistă cǎ „modernizarea oraşului necesitǎ sacrificii, cǎ zona de pe străzile Buzești, Berzei era un focar de delincvenţǎ ce trebuia asanat, cǎ până la urmă Hala Matache nu era cine ştie ce”… Din păcate, susținerea lui oprescu de către USL (ne referim la PNL pentru că susținerea PSD avea un oarecare sens) în alegerile locale din 2012 a creat impresia greșită că majoritatea bucureștenilor chiar sunt de acord cu demolările ceaușiste ale acestuia…Nu, majoritatea nu știu ce se întâmplă exact în acea zonă sau nu își dau interesul pentru asta… Așadar nu putem echivala lipsa unei revolte populare împotriva lui oprescu cu acceptul… Eu, de exemplu nu sunt de acord cu multe din proiectele lui și oricum cu întreg discursul de șmecheraș de mahala pe care îl are. Cu toate acestea, nu am pornit (încă :) ) nici o revoltă împotriva lui sau a PMB. Scriu doar pe blog. Așadar, lipsa protestelor, a revoltelor, nu semnifică un acord tacit, și nu vreau să fiu pus în aceeași oală cu cei care susțin utilitatea demolărilor în dauna păstrării și valorizării patrimoniului arhitectural bucureștean.

Zona aceea era în ultimii 15 ani „un focar de delincvenţǎ” pentru că a fost lăsată în mod intenționat în paragină și pradă nomazilor pentru a se crea motive multiple (pe lângă diametrală) ca să fie rasă… așa se întâmplă cu majoritatea caselor istorice care sunt lăsate de către proprietari pradă nomazilor și ulterior apare un incendiu care justifică demolarea și apariția unui turn de sticlă, oțel și nesimțire.

Epurarea culturală
Chiar dacă majoritatea cetățenilor nu reacționează față de aceste distrugeri arhitecturale din diverse motive ce țin de tumultul vieții cotidiene, trebuie să recunoaștem că mulţi dintre locuitorii orașelor României nu înţeleg importanţa identitară și turistică a valorii culturale a patrimoniului construit şi ireversibilitatea fiecǎrei distrugeri. Întrebarea este cum explicăm acest fenomen? Eu cred că majoritatea elementelor negative care afectează societatea românească (distrugerile monumentelor istorice și parcurilor, corupția, denigrarea permanentă a propriei țări etc.) își pot găsi o parte semnificativă din explicație prin apariția și întreținerea fenomenului de atrofiere a spiritului național. Populația a fost învățată că patriotismul și respectul față de cultura națională sunt desuete și de sorginte comunistă. Mai mult, această concepție a fost inserată și în sistemul educațional, copiii fiind „beneficiarii” unei istorii fardate, care să nu supere UDMR sau alți actori care au participat constant la gidonarea Ministerului Educației. În plus, unele caricaturi politice extremiste au confiscat orice referire națională din discursul politic, iar aceia care nu au dorit să fie confundați cu acele caricaturi extremiste, au preferat o detașare de orice idee națională.

Priviți la patriotismul european al polonezilor! Îl admirați, credeți că i-a ajutat să meargă mai bine prin criză, i-a ajutat să aibă un profil internațional foarte bine conturat?

Da, i-a ajutat! În tot ceea ce fac (generalizez, desigur) spiritual național se vede… de la îndârjirea cu care apără interesele Poloniei în grupurile de lucru (pe diverse domenii) de la Comisia Europeană până la apărarea industriei naționale și privatizările pe bursă, privatizări inteligente, în interesul Poloniei. Modelul patriotismului rațional polonez nu a făcut însă pui… Ungaria, de exemplu, a ales varianta unui extremism revanșard față de toți vecinii și față de evrei, iar România modelul abandonării oricărei aprecieri a valorilor naționale, modelul deznaționalizării, modelul atrofierii spiritului național… Ne autoepurăm cultural (iar în unele cazuri îi lăsăm pe alții să o facă)… cum altfel am putea numi ștergerea unui întreg țesut cultural urban al Bucureștiului decât o autoepurare culturală… ne ștergem identitatea în favoarea unui utilitarism sinistru…

Continuare: blog Cătălin Cornea

Formula-As.ro: Demolatorii atacă noaptea

Cei care, din diverse motive, îl susţin as­tăzi pe demolatorul numărul unu, de după Cea­uşescu, Sorin Oprescu, primarul neferi­ci­tului Bucureşti, vor regreta amarnic şi se vor ruşina mâine-poimâine, când se va trage linie şi se vor calcula pagubele imense aduse patrimoniului şi identităţii bucureştene de acest "vodă" dis­creţionar şi şmecher.

Deşi avea îm­potrivă câteva sentinţe jude­cătoreşti definitive, Oprescu a dat ordinul demolării Halei Matache pe timp de noapte, încălcându-şi propria pro­misiune de a lăsa şi de a restaura cunoscutul monument pe amplasamentul original. În plângerea penală înaintată parchetului de sector, mai multe asociaţii cer pedep­sirea răufăcătorilor, care şi-au pus semnătura pe autorizaţia şi avizele ilegale, în­călcându-se hotărâri judecătoreşti irevocabile. Iată Lista Ruşinii - ca un insectar al netrebniciei, pentru un viitor care trebuie să afle cine au fost de­mo­latorii patrimoniului urbanistic al tristei capitale a tuturor românilor: Sorin Mircea Oprescu, primar; Gheor­ghe Pătraşcu, ar­hitect şef (un funcţionar cu mâ­necuţe, obe­dient, care pare a fi uitat tot ce a învăţat în fa­cultate); Tudor Toma, secretarul general al pri­măriei, fost consilier PDL; Daniel Cons­tan­tin Barbu, ministru decorativ al culturii, un anti ONG-ist cu ordin de la partid; Radu Bo­roianu, secretar de stat la Cultură, scos de la naftalină de PNL şi pus pe post de curea de transmisie între partid şi minister; Marius Damian, directorul Direcţiei pentru Cultură a Municipiului Bucureşti, un con­tinuator fidel al răposatului Ştefan Damian, plecat dintre noi cu conştiinţa încărcată de numărul monu­men­telor demolate. Toţi aceşti oficiali, de revol­tă­toare prezenţă în fruntea destinelor monu­mentelor naţionale, sunt chemaţi în instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere a monumentului Hala Matache şi pentru abuz în serviciu, prevăzut de art. 248 C.P.

Într-o cavalcadă de minciuni, comunicatul de presă al primăriei povesteşte ce avize frumoase şi "betonate" deţine municipalitatea, fără a scoate un cuvânt despre sentinţele definitive ale tribunalelor şi curţilor de apel din Bucureşti şi Cluj-Napoca, ce anulează toate avizele şi autorizaţiile în cauză. Practic, Oprescu Vodă Demolatorul a pornit la atac sfi­dând justiţia, ca un Don Quijote de Ferentari. Deşi vestitul inginer Iordăchescu, cel ce a mutat bi­sericile pe timpul lui Ceauşescu, se află încă în pli­nă putere de muncă, şi ar fi putut fi invitat să gă­sească soluţia tehnică a mutării halei (mutare despre care chiar experţii primăriei generale şi ai minis­te­rului dezvoltării au spus că nu este necesară!), Opres­cu a preferat să demoleze, obsedat de puterea personală şi de locul pe care-şi închipuie că-l ocupă în simpatia bucureştenilor.

Nicuşor Dan, preşedin­tele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul (cel ce a mai câştigat 10 procese cu Primăria Generală!) pre­cizează clar: "Lucrările de distrugere a monumen­tului istoric au loc în baza unor acte în mod fla­grant ilegale". Pe lângă hotărârile judecătoreşti, pri­marul general încalcă şi Convenţia pentru pro­tec­ţia patrimoniului arhitectural al Europei, sem­nată de statul român la Granada, la 3 octombrie 1985, în care se prevede: "Fiecare parte se an­gajează să interzică deplasarea integrală sau a unei părţi a unui monument protejat". Cu alte cu­vinte, cine mi-a fost Ceauşescu, cine-mi e Oprescu! Ambii au încălcat aceeaşi convenţie, şmechereşte, demolând cu o indicaţie din deget şi avându-i ca "vasali" politici pe miniştrii fără personalitate ai culturii. Potrivit constatărilor lui Nicuşor Dan, Opres­cu nu are de gând să reconstruiască hala demolată. Nu este prevăzut locul şi nu se ştie dacă sunt bani pentru reconstrucţie. Şi, apoi, n-ar mai fi Hala Matache, pentru că se va pierde din substanţa monumentului original, prin înlocuirea unei părţi a acestuia cu materiale contemporane. Aşa vom ajun­ge să avem, în locul Halei Matache, Hala Opres­cu, poate chiar Hala Boroianu şi, de ce nu, Hala Bar­bu...

Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1063/accente-2/demolatorii-ataca-noaptea-16246

DanTănasă.ro: ÎCCJ anulează IREVOCABIL un concurs organizat de ANFP în care se cerea cunoașterea LIMBII MAGHIARE. Impunerea cunoașterii limbii maghiare pentru secretarii UAT – ILEGALĂ

Înalta Curte de Casație și Justiție a României (ÎCCJ) a anulat definitiv și irevocabil un concurs organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în care s-a impus cunoașterea limbii maghiare pentru un post de secretar de primărie într-o comună din județul Covasna.

În luna decembrie 2011 Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), condusă la acea vreme de PDL-istul Szakál András (fost membru UDMR), emite Ordinul nr. 4669/7.12.2011 pentru organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de secretar al comunei Valea Crișului. La solicitarea primarului comunei Valea Crișului de la acea dată, PDL-istul Ioanchim Silviu (a pierdut alegerile din mai 2012 în favoarea unui UDMR-ist), una din condițiile de participare la concurs, acceptată de ANFP, a fost cunoașterea limbii maghiare – nivel avasat. Un primar român, primar al comunei Valea Crișului timp de cinci mandate consecutive, impunea cunoașterea limbii maghiare pentru un post de secretar de comună.

Fostul secretar al primăriei comunei Valea Crișului, care ocupase această funcție timp de patru ani de zile, chiar în mandatul PDL-istului Ioanchim Silviu, se prezintă la concurs însă nu este admis pentru că nu cunoaște limba maghiară. O cunoștință a primarului PDL, cunoscătoare a limbii maghiare, fostă membră a Partidului Civic Maghiar, este declarată admisă din a doua încercare.

Fostul secretar acționează în judecată ANFP și Primarul comunei Valea Crișului. Prima instanță, Curtea de Apel Brașov, dă câștig de cauză ANFP și Primarului comunei Valea Crișului, dictând o sentință stupefiantă: limba maghiară este obligatorie pentru secretarul unității administrativ-teritoriale (UAT) în zonele în care ponderea cetățenilor aparținând minorităților naționale trece de 20%, argument susținut atât de ANFP cât și de primarul PDL.

Recursul s-a judecat în data de 7 martie a.c. la ÎCCJ. De această dată lucrurile au fost tranșate definitiv și irevocabil în favoarea fostului secretar al comunei Valea Crișului.

Sentința Curții de Apel Brașov a fost casată iar Ordinul nr. 4669/7.12.2011 emis de ANFP, în baza căruia a fost organizat concursul în care s-a impus cunoașterea limbii maghiare pentru ocuparea postului de secretar al UAT este anulat.

Decizia nr. 2968/07.03.2013 a ÎCCJ precizează foarte clar faptul că, ”condiția de participare la concurs privind cunoștințe de limba maghiară – nivel avansat, impusă în art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 4669/2011 al ANFP nu este în concordanță cu dispozițiile legale, astfel că autoritatea pârâtă, emitentă a ordinului, a acționat cu exces de putere…”. La fel de stupefiant este și faptul că argumentele fostei conduceri a ANFP, care s-a preocupat în permanență să maghiarizeze administrația publică din Covasna și Harghita, au fost asumate în fața ÎCCJ și de către noua conducere a ANFP, reprezentată prin secretarul de stat Eugen Ciofan (USL).

Decizia ÎCCJ certifică odată pentru totdeauna faptul că impunerea cunoașterii limbii maghiare pentru postul de secretar UAT este ilegală.

Continuare: Dan Tănasă blog